Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite; Proverbe 2:10-15

Fara dragoste nu esti / sunt NIMIC

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 1 Corinteni 13:2

Eu

1 "Tăceţi, ostroave, şi ascultaţi-Mă! Să-şi învioreze popoarele puterea, să înainteze, şi să vorbească! Să ne apropiem şi să ne judecăm împreună.

2 Cine a ridicat de la răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri şi împăraţi? Cine le face sabia praf, şi arcul o pleavă luată de vânt?

3 El îi urmăreşte, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat niciodată cu piciorul lui.

4 Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.

5 Ostroavele văd lucrul acesta şi se tem, capetele pământului tremură: se apropie şi vin.

6 Se ajută unul pe altul, şi fiecare zice fratelui său: ,Fii cu inimă!'

7 Lemnarul îmbărbătează pe argintar; cel ce lustruieşte cu ciocanul îmbărbătează pe cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ,Este bună!' şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine."

8 Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu,

9 tu, pe care te-am luat de la marginile pământului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: "Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!"

10 nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

11 Iată, înfruntaţi, şi acoperiţi de ruşine, vor fi toţi cei ce sunt mâniaţi pe tine; vor fi nimiciţi şi vor pieri, cei ce ţi se împotrivesc.

12 Îi vei căuta, şi nu-i vei mai găsi, pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine.

13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: "Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!

14 Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, şi rămăşiţă slabă a lui Israel; căci Eu îţi vin în ajutor, - zice Domnul, - şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău.

15 Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi; vei zdrobi, vei sfărâma munţii, şi vei face dealurile ca pleava.

16 Le vei vântura, şi le va lua vântul, şi un vârtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.

17 Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă, şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.

18 Voi face să izvorască râuri pe dealuri, şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, şi pământul uscat în şuvoaie de ape;

19 voi sădi cedri, salcâmi, mirţi şi măslini în pustie; voi pune chiparoşi, ulmi, şi merişori turceşti la un loc în pustie,

20 ca să vadă cu toţii şi să ştie, să priceapă şi să înţeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, şi Sfântul lui Israel le-a zidit."

21 "Apăraţi-vă pricina, - zice Domnul - arătaţi-vă dovezile cele mai tari", zice Împăratul lui Iacov.

22 "Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul.

23 Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.

24 Iată că nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.

25 Am sculat pe cineva de la miazănoapte, şi vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.

26 Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: ,Are dreptate?' Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit, şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre.

27 Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: ,Iată-i, iată-i!' Şi Ierusalimului: ,Îţi trimit un vestitor de veşti bune!'

28 Căci Mă uit, şi nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească şi care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.

29 Iată că toţi sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!"(Isaia 41)

Binecuvântat să fie Domnul,tăria mea şi scutul meu

Psalmii 28:6 Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.

Psalmii 28:7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.

Psalmii 28:8 Domnul este tăria poporului Său, El este Stânca izbăvitoare a unsului Său.

Tu eşti ajutorul meu

Psalmul 27:1 Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?

Psalmul 27:2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei - prigonitorii şi vrăjmaşii mei - se clatină şi cad.
Psalmul 27:3 Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.

Psalmul 27:4 Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui.

Psalmul 27:5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.

Psalmul 27:6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.

Psalmul27:7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!

Psalmul27:8 Inima îmi zice din partea Ta: "Caută Faţa Mea!" Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!

Psalmul27:9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Psalmul27:10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Psalmul27:11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.

Psalmul27:12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi, şi nişte oameni, care nu suflă decât asuprire.

Psalmul27:13 O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!...

Psalmul27:14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine

Psalmul 25:1 La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

25:2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

25:3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

25:4 Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.

25:5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

25:6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sunt veşnice.

25:7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

25:8 Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

25:9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit nici pentru tine :)

Plangerile lui Ierem 3:19 "Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!"

Plangerile lui Ierem 3:20 Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.

Plangerile lui Ierem 3:21 Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Plangerile lui Ierem 3:22 Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,

Plangerile lui Ierem 3:23 ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!

Plangerile lui Ierem 3:24 "Domnul este partea mea de moştenire", zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Plangerile lui Ierem 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

19 I remember my affliction and my wandering, the bitterness and the gall.

20 I well remember them, and my soul is downcast within me.

21 Yet this I call to mind
and therefore I have hope:

22 Because of the LORD's great love we are not consumed,
for his compassions never fail.

23 They are new every morning;
great is your faithfulness.

24 I say to myself, "The LORD is my portion;
therefore I will wait for him."

25 The LORD is good to those whose hope is in him,
to the one who seeks him;

26 it is good to wait quietly
for the salvation of the LORD.

Blestemată să fie ziua în care m-am născut

Ieremia 20:14 Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată!

Ieremia 20:15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească", şi l-a umplut de bucurie cu ea!

Ieremia 20:16 Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

Ieremia 20:17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu!" De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?

Ieremia 20:18 Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

14 Cursed be the day I was born! May the day my mother bore me not be blessed!

15 Cursed be the man who brought my father the news,
who made him very glad, saying,
"A child is born to you—a son!"

16 May that man be like the towns
the LORD overthrew without pity.
May he hear wailing in the morning,
a battle cry at noon.

17 For he did not kill me in the womb,
with my mother as my grave,
her womb enlarged forever.

18 Why did I ever come out of the womb
to see trouble and sorrow
and to end my days in shame?

Iov 3:1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

Iov 3:2 A luat cuvântul şi a zis:

Iov 3:3 "Blestemată să fie ziua în care m-am născut,

Iov 3:4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Iov 3:5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

Iov 3:6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Iov 3:7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Iov 3:8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;

Iov 3:9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Iov 3:10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Iov 3:11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

Iov 3:12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?

Iov 3:13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

Iov 3:14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,

Iov 3:15 cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Iov 3:16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

Iov 3:17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Iov 3:18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Iov 3:19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,

Iov 3:21 care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,

Iov 3:22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? -

Iov 3:23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?

Iov 3:24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Iov 3:25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

Iov 3:26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine."


1 After this, Job opened his mouth and cursed the day of his birth. 2 He said:

3 "May the day of my birth perish,
and the night it was said, 'A boy is born!'

4 That day—may it turn to darkness;
may God above not care about it;
may no light shine upon it.

5 May darkness and deep shadow ^[a] claim it once more;
may a cloud settle over it;
may blackness overwhelm its light.

6 That night—may thick darkness seize it;
may it not be included among the days of the year
nor be entered in any of the months.

7 May that night be barren;
may no shout of joy be heard in it.

8 May those who curse days ^[b] curse that day,
those who are ready to rouse Leviathan.

9 May its morning stars become dark;
may it wait for daylight in vain
and not see the first rays of dawn,

10 for it did not shut the doors of the womb on me
to hide trouble from my eyes.

11 "Why did I not perish at birth,
and die as I came from the womb?

12 Why were there knees to receive me
and breasts that I might be nursed?

13 For now I would be lying down in peace;
I would be asleep and at rest

14 with kings and counselors of the earth,
who built for themselves places now lying in ruins,

15 with rulers who had gold,
who filled their houses with silver.

16 Or why was I not hidden in the ground like a stillborn child,
like an infant who never saw the light of day?

17 There the wicked cease from turmoil,
and there the weary are at rest.

18 Captives also enjoy their ease;
they no longer hear the slave driver's shout.

19 The small and the great are there,
and the slave is freed from his master.

20 "Why is light given to those in misery,
and life to the bitter of soul,

21 to those who long for death that does not come,
who search for it more than for hidden treasure,

22 who are filled with gladness
and rejoice when they reach the grave?

23 Why is life given to a man
whose way is hidden,
whom God has hedged in?

24 For sighing comes to me instead of food;
my groans pour out like water.

25 What I feared has come upon me;
what I dreaded has happened to me.

26 I have no peace, no quietness;
I have no rest, but only turmoil."

El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari...

1. Acum, aşa vorbeşte Domnul care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele! „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.

2. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

3. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba, în locul tău.

4. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.

5. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine. (Isaia 43 )


Psalmul 18

1.Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

1 I love you, O LORD, my strength.

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!

2 The LORD is my rock, my fortress and my deliverer; my God is my rock, in whom I take refuge. He is my shield and the horn ^[a] of my salvation, my stronghold.

3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

3 I call to the LORD, who is worthy of praise, and I am saved from my enemies.

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii şi mă îngroziseră râurile pieirii;

4 The cords of death entangled me; the torrents of destruction overwhelmed me.

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului şi mă prinseseră laţurile morţii.

5 The cords of the grave ^[b] coiled around me; the snares of death confronted me.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

6 In my distress I called to the LORD; I cried to my God for help. From his temple he heard my voice; my cry came before him, into his ears.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor s-au mişcat şi s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

7 The earth trembled and quaked,
and the foundations of the mountains shook;
they trembled because he was angry.

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

8 Smoke rose from his nostrils; consuming fire came from his mouth, burning coals blazed out of it.

9. A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

9 He parted the heavens and came down; dark clouds were under his feet.

10 He mounted the cherubim and flew; he soared on the wngs of the wind.

10. Călărea pe un heruvim şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

11 He made darkness his covering, his canopy around him— the dark rain clouds of the sky.

11. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 Out of the brightness of his presence clouds advanced, with hailstones and bolts of lightning.

12. Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieşeau nori care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 The LORD thundered from heaven; the voice of the Most High resounded. ^[c]

13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc.

14 He shot his arrows and scattered the enemies , great bolts of lightning and routed them.

14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

15 The valleys of the sea were exposed and the foundations of the earth laid bare at your rebuke, O LORD, at the blast of breath from your nostrils.

15. Atunci s-a văzut albia apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 He reached down from on high and took hold of me; he drew me out of deep waters.

16. El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

17 He rescued me from my powerful enemy, from my foes, who were too strong for me.

17. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.

18 They confronted me in the day of my disaster, but the LORD was my support.

18. Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 He brought me out into a spacious place; he rescued me because he delighted in me.

19. El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.

20 The LORD has dealt with me according to my righteousness; according to the cleanness of my hands he has rewarded me.

20. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele:

21 For I have kept the ways of the LORD; I have not done evil by turning from my God.

21. căci am păzit căile Domnului şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 All his laws are before me; I have not turned away from his decrees.

22. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea şi nu m-am depărtat de la legile Lui.

23 I have been blameless before him and have kept myself from sin.

23. Am fost fără vină faţă de El şi m-am păzit de fărădelegea mea.

24 The LORD has rewarded me according to my righteousness, according to the cleanness of my hands in his sight.

24. De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

25 To the faithful you show yourself faithful, to the blameless you show yourself blameless,

25. Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 to the pure you show yourself pure, but to the crooked you show yourself shrewd.

26. cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 You save the humble but bring low those whose eyes are haughty.

27. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.

28 You, O LORD, keep my lamp burning; my God turns my darkness into light.

28. Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.

29 With your help I can advance against a troop ^[d] ; with my God I can scale a wall.

29. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 As for God, his way is perfect; the word of the LORD is flawless. He is a shield for all who take refuge in him.

30. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 For who is God besides the LORD ? And who is the Rock except our God?

31. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 It is God who arms me with strength and makes my way perfect.

32. Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 He makes my feet like the feet of a deer; he enables me to stand on the heights.

33. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele.

34 He trains my hands for battle; my arms can bend a bow of bronze.

34. El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 You give me your shield of victory, and your right hand sustains me; you stoop down to make me great.

35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 You broaden the path beneath me, so that my ankles do not turn.

36. Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele.

37 I pursued my enemies and overtook them; I did not turn back till they were destroyed.

37. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38 I crushed them so that they could not rise; they fell beneath my feet.

38. Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.

39 You armed me with strength for battle; you made my adversaries bow at my feet.

39. Tu mă încingi cu putere pentru luptă şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.

40 You made my enemies turn their backs in flight, and I destroyed my foes.

40. Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 They cried for help, but there was no one to save them— to the LORD, but he did not answer.

41. Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 I beat them as fine as dust borne on the wind; I poured them out like mud in the streets.

42. Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 You have delivered me from the attacks of the people; you have made me the head of nations; people I did not know are subject to me.

43. Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.

44 As soon as they hear me, they obey me; foreigners cringe before me.

44. El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 They all lose heart; they come trembling from their strongholds.

45. Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine şi ies tremurând din cetăţuile lor.

46 The LORD lives! Praise be to my Rock! Exalted be God my Savior!

46. Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

47 He is the God who avenges me, who subdues nations under me,

47. Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele

48 who saves me from my enemies. You exalted me above my foes; from violent men you rescued me.

48. şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 Therefore I will praise you among the nations, O LORD; I will sing praises to your name.

49. De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

50 He gives his king great victories; he shows unfailing kindness to his anointed, to David and his descendants forever.

50. El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie.

CÂNTECUL ÎNCREDERII

Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte.

Psalmul 138:7

Dacă ni se pare înfiorător să trecem prin strâmtorare, totuşi mersul nostru e binecuvântat, căci îl însoţeşte o făgăduinţă specială. Şi dacă avem o făgăduinţa sfântă, ce poate realiza strâmtorarea? Ce mă învaţă Domnul aici? Acest: „Tu mă înviorezi", îmi spune că atunci voi avea mai multă viaţă, putere şi credinţă. Nu este adevărat că deseori greutăţile ne înviorează, aşa cum face aerul proaspăt când simţim că suntem gata să leşinăm?

În faţa furiei vrăjmaşilor noştri şi mai ales a Satanei, voi întinde oare mâna pentru a-i lovi? Nu. Căci Domnul meu va folosi braţul Său, mai puternic decât al meu, şi mă va apăra împotriva lor, mai bine decât aş putea-o face eu. Domnul zice: „Răzbunarea este a Mea". El mă va scăpa prin puterea şi înţelepciunea Sa. Ce mai doresc?

Inima mea, spune-ţi adesea această făgăduinţă, până ce o vei putea folosi ca un cântec plin de încredere şi mângâiere în zilele triste. Roagă-te să te învioreze, şi restul încredinţează-l în mâinile Domnului, care va împlini totul pentru binele tău.

Prin credinta...prin credinta...prin credinta !

Romani 3:1 Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?
Romani 3:2 Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
Romani 3:3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
Romani 3:4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."

Romani 3:5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
Romani 3:6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
Romani 3:7 Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
Romani 3:8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Romani 3:9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat,
Romani 3:10 după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
Romani 3:11 Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
Romani 3:12 Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
Romani 3:13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
Romani 3:14 gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
Romani 3:15 au picioarele grabnice să verse sânge;
Romani 3:16 prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
Romani 3:17 nu cunosc calea păcii;
Romani 3:18 frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor."

Romani 3:19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Romani 3:20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Romani 3:21 Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -
Romani 3:22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
Romani 3:25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
Romani 3:26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
Romani 3:27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
Romani 3:28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
Romani 3:29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
Romani 3:30 deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
Romani 3:31 Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Aşadar, omule, oricine ai fi tu...

Romani 2:1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

Romani 2:2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.

Romani 2:3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Romani 2:5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Romani 2:6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Romani 2:7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

Romani 2:8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Romani 2:9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Romani 2:10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Romani 2:11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Romani 2:12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.

Romani 2:13 Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

Romani 2:14 Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

Romani 2:15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

Romani 2:16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Romani 2:17 Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

Romani 2:18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

Romani 2:19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

Romani 2:20 povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -

Romani 2:21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: "Să nu furi", furi?

Romani 2:22 Tu care zici: "Să nu preacurveşti", preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

Romani 2:23 Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

Romani 2:24 Căci "din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri", după cum este scris.

Romani 2:25 Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

Romani 2:26 Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

Romani 2:27 Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

Romani 2:28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

Romani 2:29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Epistola lui Pavel către Romani

Capitolul I

1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4. iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5. prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.


7. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

8. Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
9. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele
10. şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.

11. Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,
12. sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu.

13. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum.
14. Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.
15. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire,
de curvie,
de viclenie,
de lăcomie,
de răutate;
plini de pizmă,
de ucidere,
de ceartă,
de înşelăciune,
de porniri răutăcioase;

sunt şoptitori,
30. bârfitori,
urâtori de Dumnezeu,
obraznici,
trufaşi,
lăudăroşi,
născocitori de rele,
neascultători de părinţi,
31. fără pricepere,
călcători de cuvânt,
fără dragoste firească,
neînduplecaţi,
fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.