Nimic nu L-ar fi putut face pe Dumnezeu sa te iubesca mai mult decat acum: nici realizari mai mari, nici frumusete mai mare, nici aprecierea din partea altora; nici macar o spiritualitate mai mare.
Si nimic nu-L poate face sa te iubeasca mai putin: defectele de caracter, nici esecurile tale din trecut sau regretele tale.
Ironia este ca noi incercam toata viata sa castigam o dragoste care poate fi primita doar prin credinta in momentul in care recunoastem ca inlauntrul nostru se afla un gol pe care numai Dumnezeu il poate umple. Si o va face. Dar adevarul este ca viata traita in dragostea lui Dumnezeu este provocarea unei viteti intregi de om.
Multi dintre noi am fost crescuti de parinti care si-au ascuns dragostea ca expresie a dezaprobarii. Si credem ca si Dumnezeu face la fel. Dar nu este asa: „Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu”(1 Ioan 3:1)
C.S.Lewis a scris:
„Dumnezeu, care nu are nevoie de nimic, iubeste in existenta aceasta creaturi sterse, neimportante, penru a le putea iubi si a le duce la desavarsire.
Dumnezeu nu ne-a creat pentru ca era plictisit, singur sau nu mai stia ce sa faca. El ne-a creat ca sa fim obiectul dragostei LUI!
Uneori faptele noastre ne murdaresc, dar nu ne fac niciodata neiubiti. Si fiindca Dumnezeu ne iubeste avem valoare. Si nimeni nu ne poate lua aceasta valoare.
Dragostea lui Dumnezeu aratata la Calvar se revarsa peste niste fiinte pangarite cum suntem noi si din motive pe care nici unul dintre noi nu le poate intelege vreodata, ne face pretiosi si plini de o valoare fara seaman. Aceasta este dragoste ce intrece puterea de intelegere.
Si aceasta este dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi.”
Sursa: Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi