Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei avand in mana o cupa?

M-am cutremurat...acum inteleg mai bine: uitati-va, cititi si luati aminte, oameni ai Dumnezeului Celui Viu!!!

Priviti cum gandesc oamenii care nu Il cunosc pe Dumnezeu: puteti observa tanjirea profunda dupa ceva frumos, exceptional, minunat, exuberant, plin de supranatural??? Nu, nu se spune asta in textul poezeiei... dimpotriva, se doreste estomparea, blocarea acestei tanjiri, negarea existentei vreunei sanse de a implini aceasta tanjire...

"
Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii."

Dar de fapt asta e mesajul: viata chiar nu are sens: hai sa bem si sa ne bucuram de placerile simturilor, sa evadam din lumea asta "si sufletul sloboade-l din temnitele mintii"!..."Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate ca sa faca lucruri neingaduite"Romani cap.1.

Mai mult, Solomon spune astfel : "

Proverbele 23:19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

Proverbele 23:20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.

Proverbele 23:21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Proverbele 23:22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.

Proverbele 23:23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

Proverbele 23:24 Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

Proverbele 23:25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

Proverbele 23:26 Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

Proverbele 23:27 Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.

Proverbele 23:28 Ea pândeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

Proverbele 23:29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

Proverbele 23:30 Ale celor ce întârzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

Proverbele 23:31 Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

Proverbele 23:32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.

Proverbele 23:33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

Proverbele 23:34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.

Proverbele 23:35 "M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Când... mă voi trezi? Mai vreau vin!"

"

Oare asta e solutia?... Incredibil!!! Unii chiar o iau de buna!!!

Dragii mei, nu asta e solutia! Nu asta! Nici macar nu e logica! Iti anihileaza fiinta, personalitatea: te reduce doar la incercarea de implinire a instinctelor animalice, a firii nesupuse si corupte in pacat: o continua ingropare in acelasi noroi...Nu, nu asta e solutia...Ooo...daca ati sti ce viata din belsug, ce minunatie de comoara este viata in Hristos! El e Cel infinit in frumusete, minunatie, splendoare, supranatural! De El aveti nevoie! Pe El Il cautati! Deschideti-va ochii! Deschideti-va mintea! Nu va eliberati sufletul din temintele mintii! Dimpotriva, GANDITI!!!: cine a creat totul? Oare cartea nu are un autor? Oare casa nu are un arhitect? ...De ce nu mai incerci ? De ce sa incetezi sa cauti? Mai exista o solutie pe care nu ai incercat-o:DUMNEZEU - ISUS HRISTOS! De ce sa nu incerci? Iti poate schimba viata!

Nu trebuie sa fie asa:

Omar Khayyam - Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

În parfumatul prier, când - beata de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu m-a certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Mâini - poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

Ce rusinos e timpul celui gândind amar
Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
- daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
caci în afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruina, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!"

Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.(Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. )

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

În loc s-o fac sa cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire...
Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
- Ma tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.