Viata acestei lumi este alcatuita din doua loturi: treburile obstesti si treburile casnice. Dumnezeu a facut doua parti: femeii i-a dat îndrumarea casei, barbatului, toate treburile Statului, cele privitoare le negustorie, judecatile, treburile militare si celelalte ranguri obstesti.
* Femeia nu poate mânui arma - ea poate sa tina si sa chiverniseasca asa cum se cuvine toate cele casnice.
*Ea nu-si poate da întotdeauna parerea într-o problema obsteasca, - ci numai în camin, unde, de atâtea ori este mai buna decât barbatul.
* Ea nu poate îndruma cum se cuvine treburile Statului, dar poate creste, cuviincios, copiii.
Poate vedea preluarile servitorilor, le poate supraveghea treaba, dând barbatului toata linistea, despovarându-i de orice grija dinlauntru, - poate avea grija camarii, pregatirea meselor, întretinerea vesmintelor si toate celelalte treburi de care nu se cade a se îndeletnici barbatul; înca un semn al întelepciunii si-a orânduirii dumnezeiesti este si acesta ca acela care-i în stare de a face lucrarile însemnate, sa nu le poata face pe cele mai mici, în care se arata neîndemânatic, ca, în felul acesta, femeia sa aiba un rost însemnat.
Daca Dumnezeu l-ar fi facut pe barbat îndemânatic în toate aspectele vietii, femeia ar fi fost marginalizata. Dimpotriva, daca ar fi dat îndemânare femeilor la treburile cele mai însemnate si mai folositoare, le-ar fi facut sa se trufeasca.
Cugetând a întemeia pacea si pastrând fiecaruia locul cuvenit, El a facut din viata noastra o armonie, dând fiecaruia ce-i este de folos. Barbatul care-si petrece cea mai mare parte din timp în viata publica, este prins de treburile obstei.
Femeia, stând la ea acasa, ca într-o scoala a întelepciunii, reculegându-se în ea însasi, are putinta sa se dedea rugaciunii, citirilor pioase si alte întelepte îndeletniciri.
Dupa cum cei ce salasluiesc în pustie, nu sunt tulburati de nimeni, tot asemenea femeia, traind mereu în camin, se poate bucura de o pace fara sfârsit. Ea poate asadar, sa savârseasca, pe socoteala ei, întelepciunea. Poate, când barbatul vine tulburat, sa-l potoleasca, sa-i aduca linistea, sa-i departeze din suflet grijile cele închipuite, cugetele de mânie, si sa-l trimita iarasi la treburile lui despovarat de cele rele - ducând cu el cele bune câstigate acasa.
Nimeni nu are o putere mai mare întru a desavârsi un barbat si a-i mladia sufletul cum vrea, decât o femeie pioasa si înteleapta.
Asemenea, de la nimeni altul: stapân, judecator, nu va primi mustrari sau sfaturi cu bunavointa un barbat, ca de la femeia lui; va fi pentru el chiar o placere sa fie mustrat de ea, din pricina iubirii pe care el o are pentru aceea care-l sfatuieste.
As putea arata multi barbati, aspri si neprimitori de mustrari, care au fost, în felul acesta, mult îmbunatatiti de sotiile lor.
Femeia, care împarte cu barbatul ei si masa si patul, care-i mama copiilor lor, care stie treburile cele vazute si cele tainice ale lui si toate celelalte, care-i este alaturi întru toate, care tine de el ca trupul de cap, daca-i înteleapta si stie cum sa se poarte, va veghea mult mai bine si mai folositor decât oricine ar fi, asupra tovarasului vietii ei. Poftesc pe femei la o asemenea lucrare - sa fie barbatilor lor bune sfatuitoare…
"Cuvinte alese"-Sf. Ioan Gura de Aur
