Problema
Singurătatea este o conştientizare dureroasă a faptului că nu avem un contact semnificativ cu cei din jur. Este o stare de goliciune interioară care poate să fie acompaniată de tristeţe, de descurajare, de un sentiment de izolare, lipsa odihnei, de anxietate şi de o dorinţă aprigă de a fi dorit de cineva.
Este cea mai obişnuită „neobişnuită” problemă care există în rândurile adolescenţilor. Este comună pentru că există peste tot. Este neobişnuită pentru că nici o altă problemă din cele cu care se confruntă adolescenţii nu este atât de larg răspândită. Studii recente arată că în fiecare săptămână, unul din patru oameni va suferi de singurătate. Adolescenţii sunt cei mai vulnerabili, şi de aceea suferă cel mai mult din pricina singurătăţii. Ei au o dorinţă enormă şi o nevoie de a fi acceptaţi de către cei de o vârstă cu ei.
Sunt trei feluri de singurătate. Prima este singurătatea emoţională. Este rezultatul pierderii unei relaţii intime. Adolescentul are nevoie de a clădi o altă relaţie inimă. Al doilea fel de singurătate este cea socială. Este rezultatul sentimentului că tânărul nu este o parte activă a vieţii. Adolescentul are nevoie de a face parte dintr-un grup de prieteni. Al treilea tip de singurătate este cea existenţială. Este rezultatul sentimentului de separare de Dumnezeu. Adolescentul simte că nu are nici un scop în viaţă. Ei au nevoie de a clădi o relaţie cu Dumnezeu şi cu o comunitate de credincioşi.
Cauze
Sunt multe cauze ale singurătăţii şi de obicei doar un profesionist poate să identifice aceste cauze. Mai jos sunt prezentate câteva din cauzele primare ale singurătăţii, însă lista nu este exhaustivă.
1. O imagine negativă despre sine. Adolescentul are o perspectivă negativă cu privire la corpul său, la sănătate, la modul în care arată şi la comportament. Pentru că au foarte puţină încredere în ei înşişi, clădesc foarte greu prietenii.
2. Relaţii familiale precare. Studiile au arătat că există o corelaţie între cei care experimentează singurătatea şi cei care au petrecut foarte puţin timp cu familia, în timp ce erau copii. Această lipsă de legătură cu membrii familiei a degenerat în singurătate.
3. Factorii sociali. Trăim într-o societate care promovează singurătatea. Oamenii sunt mai mobili azi decât au fost vreodată în istoria omenirii. În vremea comunismului o călătorie era foarte crunt restricţionată. O familie nu se putea muta cu uşurinţă dintr-un oraş în altul. Din această cauză, relaţiile de familie erau clădite solid pentru generaţii întregi. Acum este foarte uşor să călătoreşti şi este o migraţie mare înspre oraş. Oamenii se mută foarte des. Rezultatul este o relaţie foarte superficială cu cei din jur. Lumea a început să se mişte foarte rapid. Poate că trăim alături de mii de oameni, însă nu avem timp să stabilim relaţii cu ei. Şi, în cele din urmă, televiziunea a făcut foarte mult pentru a promova singurătatea, pe măsură ce adolescenţii se retrag din viaţa cotidiană pentru a sta în faţa televizorului ore întregi.
4. Circumstanţele temporare. Acestea includ circumstanţe de genul despărţirii între un băiat şi o fată, sau faptul că un băiat „ne-atletic” îşi pierde prietenii, care tocmai au intrat într-o echipă sportivă, sau un proaspăt intrat la o facultate, care nu are nici un prieten, sau un adolescent care s-a mutat de curând împreună cu familia. Acestea sunt toate nişte circumstanţe temporare care aduc după ele sentimente temporare de singurătate.
5. Atitudini. Sunt multe feluri de atitudini pe care le poate avea un adolescent, care pot să contribuie la singurătate. Una este atitudinea de competitivitate. Scopul devine faptul de a avea succes în viaţă, nu de a dezvolta relaţii semnificative de-a lungul drumului. Acest lucru ne va face să ajungem să rănim pe oam
eni, în dorinţa noastră de a avea succes. Societatea încurajează şi ea un spirit independent. O atitudine conform căreia nu avem nevoie de nimeni. Materialismul ne împinge să acaparăm tot ce putem pentru noi înşine, adesea călcându-i în picioare pe cei din jur. Şi, în cele din urmă, o atitudine care cere tot mai multe a devenit obişnuită în societate, unde ne luptăm pentru drepturile noastre şi cerem corectitudine din partea celor din jur. Acest lucru ne depărtează faţă de semenii noştri.
6. Temeri. Acest lucru include temerile de a deveni intimi cu cineva, de a fi cunoscuţi, de a fi respinşi sau de a fi răniţi. O persoană gândeşte că singurătatea ar putea fi dureroasă, însă aceste dureri de care vorbim sunt mai acute, şi de aceea tânărul evită relaţiile pentru a se proteja de temerile sale.
7. Ostilitate. Unii tineri sunt mânioşi şi au resentimente. Acest lucru îi înstrăinează de cei din jurul lor. Această alienare produce mai multă frustrare şi mânie, care adâncesc sentimentele de singurătate. Este un cerc vicios.
8. Lipsa unei abilităţi de a comunica. Adolescentul fie nu vrea să comunice cu alţii, fie nu ştie cum să o facă. Uneori, simplul fapt de a îi învăţa pe tineri nevoia de a comunica sau modul în care trebuie să o facă poate să rezolve problema singurătăţii.
9. Cauze spirituale. În mod categoric, rebeliunea deschisă împotriva lui Dumnezeu poate să cauzeze probleme existenţiale. Păcatele nemărturisite ne blochează relaţia cu Dumnezeu.
10. Alte cauze. Aşa cum am menţionat anterior, sunt atât de multe cauze ale singurătăţii, încât nu putem să le listăm aici pe toate. Însă, unele pot include sfiala, sentimentul că eşti neînţeles, conflictele nerezolvate cu cei din jur, sentimentul de a te simţi nedorit, separarea fizică de oamenii pe care îi iubim, sentimentul că nu aparţii nimănui, respingerea, boala fizică, critica din partea unei persoane influente, faptul de a fi prea ocupaţi, moartea unui prieten sau a cuiva iubit, dorinţa după o relaţie care nu se dezvoltă, sau încheierea unei relaţii.
Efecte
1. Efecte fizice. Sunt multe efecte fizice ale singurătăţii. Obiceiurile de mâncat şi de dormit sunt schimbate. Unii vor mânca sau vor dormi mai mult, în timp ce alţii se vor lipsi de mâncare şi de somn. Cei care vor mânca mai mult se vor îngrăşa, ceea ce va însemna că senzaţia că nu le place de modul în care arată se va accentua şi mai mult. Însă cei care mănâncă mai puţin vor pierde în greutate şi lucrul acesta va rezulta în cele din urmă în disperare şi în sentimentul că nu sunt importanţi. Pofta este un alt rezultat al singurătăţii. Ei pot de asemenea să aibă dureri în trupul lor, în special slăbiciune în picioare. Umerii lor se lasă tot mai jos şi colţurile gurii au tendinţa de a se lăsa şi ele în jos. Ei vor începe să meargă mai încet şi cu durere. Alţii ar putea să se retragă în ei înşişi şi să tacă tot timpul.
2. Efecte spirituale. Ei vor simţi că nu mai au părtăşie cu Dumnezeu, poate chiar vor simţi că Dumnezeu i-a părăsit.
3. O părere proastă despre sine. Ştiu ce gândiţi. Tocmai am scris că aceasta este o cauză a singurătăţii şi acum spun că este de fapt un efect al acesteia. Acesta este cercul vicios al singurătăţii. Părerea proastă despre sine poate cauza singurătatea şi apoi singurătatea creează la rândul ei părere şi mai proastă despre sine. Ei se vor simţi fără valoare şi ne-iubiţi de nimeni. Ei vor simţi că lipsa prietenilor este rezultatul propriului lor eşec. Mulţi dintre ei se vor retrage în ei înşişi şi vor începe să aibă comportamente distructive, cum este abuzul şi faptul de „a-ţi plânge de milă”. Surprinzător, unii din ei vor ajunge chiar să aibă un comportament distructiv constând în mândrie. Acest lucru va apare atunci când vor simţi că toată lumea se învârte de fapt în jurul lor.
4. Dependenţă. Oamenii singuri tind să se lipească de alţi oameni. Cei din jur vor simţi că toată energia lor este suptă de aceşti singuratici. Această dependenţă începe odată cu apariţia sentimentului că ei nu se mai pot ocupa prin propriile puteri de viaţa lor emoţională. Aşa că ei se aşteaptă ca alţii din jur să acopere această nevoie. Ei vor începe curând să aibă pretenţii de la cei de care au început să depindă. Şi acest lucru va face ca oamenii să înceapă să îi evite. De aici, mai multe sentimente de singurătate.
5. Depresie şi disperare. Singurătatea se transformă în depresie, ceea ce duce la disperare şi chiar la sinucidere. Adolescenţii tind să păstreze sentimentele lor pentru ei înşişi, pentru că le este teamă să exprime cum se simt, sau pentru că nu ştiu cum să îşi exprime sentimentele. Acest lucru îi împinge la mai multă disperare şi singurătate.
6. Violenţă. Unii oameni singuri se mânie, mai degrabă decât să devină depresivi. Nu este coincidenţă faptul că violenţa este în creştere, în acelaşi timp în care şi singurătatea este în creştere.
7. Abuzul de substanţe. Mulţi adolescenţi singuri se vor îndrepta înspre alcool sau droguri, ca şi modalitate de a scăpa de singurătate. Acest lucru adaugă mai mult la problemele pe care ei le au deja.
Biblia şi singurătatea
Poetul orb John Milton a înţeles primul lucru pe care l-a observat Dumnezeu ca fiind greşit în legătură cu singurătatea (Geneza 2:18). Dumnezeu ştia că cea mai importantă dintre creaţiile Lui va avea nevoie de companie şi de părtăşie cu cineva. Aşa că Dumnezeu a creat-o pe Eva. Apoi păcatul i-a făcut să se despartă de Dumnezeu şi unul de celălalt. Mulţi eroi din Biblie au simţit momente de singurătate. David s-a simţit singur (Psalmul 25:16). Ioan şi-a sfârşit viaţa de unul singur, pe insula Patmos. Pavel a petrecut ultimele lui zile în închisoare şi a scris despre singurătatea lui şi despre dorinţa lui ca prietenii să vină şi să îl viziteze (2 Timotei 4:9-12). Chiar şi Isus S-a simţit singur în ultima Lui noapte în grădina Ghetsimani. Toată Scriptura se concentrează asupra nevoii noastre de părtăşie cu Dumnezeu şi cu cei din jur: Numeri 11, 1 Împăraţi 18-19, Psalmul 37:1-4, 23, 24, Psalmul 68:5,6, Psalmul 102, Eclesiastul 4:9-12, Isaia 26:3, Ioan 8:29, 14:1-27, 2 Timotei 4:16-18.
Răspunsul nostru
Mulţi îi sfătuiesc pe cei care sunt singuri să îşi schimbe serviciile, să intre într-un club, să se căsătorească, să se recăsătorească, să călătorească, să se mute, să se distreze, să se înconjoare cu oameni, să se uite la televizor, să asculte muzică, să citească o carte bună, să se apuce de un hobby, să se ofere voluntari în slujire. Acestea sunt cu toate nişte simple remedii pentru durerea pe care o produce singurătatea, însă ele nu rezolvă problema în sine.
1. Ascultă. Încurajează-i pe tineri să discute liber despre singurătatea lor. Foloseşte întrebări ca şi acestea:
a. Poţi să descrii ce simţi şi ce gândeşti?
b. Te-ai confruntat cu sentimente de singurătate vreodată?
c. Când se întâmplă să te simţi singur?
d. Când se întâmplă să nu te simţi singur?
e. Sunt momentele când astfel de sentimente pleacă de la tine? Descrie-le.
f. Care sunt câteva din modalităţile prin care încerci să te ocupi de aceste sentimente?
Evită întrebări cu „de ce?”, aşa cum sunt: De ce crezi că eşti singur? De ce te resping cei din jur? Concentrează-te asupra unor întrebări cu „ce?” (ce te face să te simţi mai bine?), şi „cum” (cum crezi că vei putea să răspunzi, atunci când eşti copleşit de singurătate?).
2. Identifică-te. Atunci când îi asculţi pe tineri, apleacă-te înspre ei şi asigură-te că ai contact vizual cu ei. Dă din cap afirmativ, în mod ocazional pentru a arăta că asculţi şi că înţelegi ceea ce ei spun. Reflectă asupra afirmaţiilor cheie pe care ei le fac. De exemplu, fă rezumatul a ceea ce ei spun: te simţi…. Vrei să spui că…. În momente de linişte sau de lacrimi, aşteaptă în linişte şi cu răbdare. Nu căuta să spui: „Ştiu cum te simţi” sau să povesteşti lucruri din trecutul tău pe care le crezi asemănătoare cu experienţa prin care trec ei, pentru că astfel de încercări nu fac nimic altceva decât să aducă atenţia asupra noastră. Trebuie să comunici cu ei faptul că nu sunt singuri în sentimentul lor de singurătate, şi că mulţi alţi tineri experimentează de asemenea aşa ceva. Mulţi dintre adolescenţi simt că se întâmplă ceva teribil cu ei, şi au nevoie de asigurarea faptului că ceea ce simt ei simt este normal.
3. Afirmă. Fii atent la fiecare oportunitate de a îi încuraja cu sinceritate şi credincioşie, în special când părerea proastă despre sine este cauza singurătăţii lor. Comunică cu ei faptul că fiecare fiinţă umană este de valoare şi iubită, că fiecare păcat poate să fie iertat, că abilităţile şi darurile pot să fie dezvoltate, şi că toţi oamenii au slăbiciuni cu care se poate trăi şi la care trebuie să lucreze.
4. Condu. Cu blândeţe, însă în acelaşi timp cu fermitate, condu-l pe tineri la a vorbi despre cauzele şi efectele singurătăţii lor. Ajută-i cu sensibilitate să accepte responsabilitatea pentru singurătatea lor. De exemplu, dacă mânia lor îi face pe oameni să îi evite, ajută-i să conştientizeze acest lucru. Trebuie să îi faci să răspundă la trei întrebări: Se datorează singurătatea unei situaţii temporare? Dacă singurătatea lor este cauzată de faptul că prietenii lor sunt departe de ei, într-o tabără, atunci ei trebuie asiguraţi de faptul că aceştia se vor întoarce. Se datorează singurătatea unor circumstanţe în schimbare? De exemplu, caută să vezi dacă prietenul său s-a mutat, sau dacă părinţii săi au divorţat recent, sau dacă un bunic tocmai a murit. Trebuie să îi ajuţi să facă schimbări în vieţile lor. Ajută-i să treacă peste pierdere şi să îşi găsească noi prieteni.
Se datorează singurătatea unor lucruri care sunt în interiorul tinerilor? De exemplu, caută să vezi dacă: sunt timizi, le e teamă să îşi facă prieteni, au anumite caracteristici care îi fac pe cei din jur să se depărteze de ei, sau au nişte comportamente sociale în afara cadrelor normale. Asigură-te în final că le oferi călăuzire spirituală. Creştinii nu sunt imuni la singurătate, însă nu vor putea să biruiască aceste sentimente fără o relaţie cu Dumnezeu. Condu-i înspre Dumnezeu şi înspre biserica locală. Dacă sunt credincioşi, ajută-i să îşi clădească o viaţă de rugăciune şi să se implice în închinare. Roagă-te cu ei şi cere sprijinul lui Dumnezeu.
5. Dezvoltă un plan. Stabileşte scopuri specifice şi ajută-i să facă paşi mici înspre atingerea acestora. Afirmă scopurile respective într-o manieră pozitivă. De exemplu, un scop ar putea fi acela de a invita un prieten să se plimbe cu ei prin parc. Un scop afirmat în mod greşit poate fi acela de a decide să nu îşi petreacă tot week-end-ul stând singuri în casă. Acesta este un scop negativ.
6. Prezintă. Dacă situaţia continuă să se înrăutăţească, sau dacă comportamentul tânărului merge din rău în mai rău, sau dacă tânărul începe să vorbească despre sinucidere, este momentul să ceri ajutor de specialitate. Nu rezolva problema de unul singur.
Material tradus şi folosit cu permisiunea Reach Out Youth Solutions(resursecrestine.com)
