Cu alte cuvinte, ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu alături de noi când ascultăm vocea Lui şi comunicăm cu El, şi aruncăm asupra Lui poverile noastre, şi avem parte de călăuzirea şi grija Lui. Versetul biblic care ne arată acest lucru este în 1 Corinteni 7:24. Când te întorci la Dumnezeu, rămâi în serviciul tău şi bucură‑te acolo de prezenţa Lui. “Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.” Cuvintele “cu Dumnezeu” sunt importante. Creştinii nu se duc doar la serviciu. Ei se duc la serviciul lor “cu Dumnezeu.” Ei nu doar că fac o muncă. Ei fac o muncă “cu Dumnezeu.” Dumnezeu este cu ei.
O făgăduinţă mai personală
Această făgăduinţă nu este la fel cu celelalte făgăduinţe generale făcute bisericii la general. Dumnezeu promite bisericii ca trup colectiv, “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu” (2 Corinteni 6:16). Făgăduinţa făcută ţie în munca ta seculară este diferită. Când sfinţii sunt la locurile lor de muncă seculare, ei sunt împrăştiaţi. Nu sunt împreună ca într‑un serviciu de biserică. Deci porunca de a rămâne acolo “cu Dumnezeu” este o făgăduinţă că pot să simtă părtăşia cu El la modul personal şi individual în activitatea lor.
Aducând necontenit mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile
Una din modalităţile de a te bucura de prezenţa şi părtăşia lui Dumnezeu este prin conştientizarea cu mulţumire a faptului că abilitatea şi puterea de a face orice fel de muncă, inclusiv a ta, se datorează harului Său. “El dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile” (Fapte 17:25).
Toate facultăţile tale de a vedea, a auzi şi a simţi prin atingere, toate capacităţile de mişcare a mâinilor şi picioarelor tale, toată capacitatea mentală de observare, organizare şi evaluare, toată priceperea ta în meseria sau ocupaţia pe care o desfăşori—toate acestea sunt darurile lui Dumnezeu. Cunoaşterea acestui lucru te umple de o mulţumire continuă adusă în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. “Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci!” (Psalmul 86:12). Câteodată ne vom gândi la minunăţia fiinţei lui Dumnezeu şi, în timp ce lucrăm, vom şopti spre lauda Sa: “Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!” (Psalmul 104:1).
Dacă adaugi la acestea conştientizarea faptului că depinzi de Dumnezeu pentru fiecare minut viitor al vieţii tale şi pentru tot ajutorul de care ai nevoie, mulţumirea ta să transformă în credinţă pentru fiecare moment care urmează şi pentru restul zilei, al săptămânii, al lunii, al anului, sau al¼ cincinalului. Asta este credinţa în harul viitor al lui Dumnezeu. O putem exprima în rugăciune folosind cuvinte biblice de felul, “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: "Tu eşti Dumnezeul meu!"” (Psalmul 31:14). Sau poţi spune, “Dragostea Ta neclintită rămâne în veci; îndurările Tale nu ajung niciodată la capăt; ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă (şi în fiecare după-amiază!); mare este credincioşia Ta!” (parafrazare la Plângeri 3:22‑23).
Punând în practică promisiunile
În spatele mulţumirii şi laudei şi încrederii stau promisiunile lui Dumnezeu pe care le poţi lua cu tine la lucru în fiecare zi—scrise în Biblia ta sau memorate în mintea ta. În acest fel Dumnezeu îţi vorbeşte în tot timpul zilei. El te încurajează, “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10).
El îţi aduce aminte că provocările din cursul zilei nu sunt prea grele pentru El: “Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea? [sau Este ceva prea greu pentru Mine?—vezi şi Gen.18:14 n.tr.]” (Ieremia 32:27). El îţi spune să nu fii îngrijorat, ci să‑I ceri tot ce ai nevoie (Filipeni 4:6), şi spune, “Şi aruncaţi asupra Mea toate îngrijorările voastre, căci Eu însuşi îngrijesc de voi” (parafrază la 1 Petru 5:7). El promite să te călăuzească în tot cursul zilei: “Eu ‑ zice Domnul ‑ te voi învăţa, şi‑ţi voi arăta calea pe care trebuie s‑o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8).
În acest fel noi avem părtăşie cu Dumnezeu, ascultând cuvântul lui şi mulţumindu‑I şi chemându‑L pe El în toate nevoile noastre. Îl onorezi pe Dumnezeu când stai în slujba ta seculară “cu Dumnezeu” în felul acesta. În acest mod tu nu îţi risipeşti viaţa. Dumnezeu se bucură să ne încredem în El şi să ne bucurăm de El. Asta arată valoarea pe care I‑o dăm. Şi când ne gândim că nici una din aceste binecuvântări nemeritate n‑ar fi ale noastre dacă n‑ar fi fost moartea lui Hristos în locul nostru, fiecare clipă de bucurie în Dumnezeu devine o laudă a noastră în crucea Lui.
O făgăduinţă mai personală
Această făgăduinţă nu este la fel cu celelalte făgăduinţe generale făcute bisericii la general. Dumnezeu promite bisericii ca trup colectiv, “Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu” (2 Corinteni 6:16). Făgăduinţa făcută ţie în munca ta seculară este diferită. Când sfinţii sunt la locurile lor de muncă seculare, ei sunt împrăştiaţi. Nu sunt împreună ca într‑un serviciu de biserică. Deci porunca de a rămâne acolo “cu Dumnezeu” este o făgăduinţă că pot să simtă părtăşia cu El la modul personal şi individual în activitatea lor.
Aducând necontenit mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile
Una din modalităţile de a te bucura de prezenţa şi părtăşia lui Dumnezeu este prin conştientizarea cu mulţumire a faptului că abilitatea şi puterea de a face orice fel de muncă, inclusiv a ta, se datorează harului Său. “El dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile” (Fapte 17:25).
Toate facultăţile tale de a vedea, a auzi şi a simţi prin atingere, toate capacităţile de mişcare a mâinilor şi picioarelor tale, toată capacitatea mentală de observare, organizare şi evaluare, toată priceperea ta în meseria sau ocupaţia pe care o desfăşori—toate acestea sunt darurile lui Dumnezeu. Cunoaşterea acestui lucru te umple de o mulţumire continuă adusă în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. “Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci!” (Psalmul 86:12). Câteodată ne vom gândi la minunăţia fiinţei lui Dumnezeu şi, în timp ce lucrăm, vom şopti spre lauda Sa: “Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!” (Psalmul 104:1).
Dacă adaugi la acestea conştientizarea faptului că depinzi de Dumnezeu pentru fiecare minut viitor al vieţii tale şi pentru tot ajutorul de care ai nevoie, mulţumirea ta să transformă în credinţă pentru fiecare moment care urmează şi pentru restul zilei, al săptămânii, al lunii, al anului, sau al¼ cincinalului. Asta este credinţa în harul viitor al lui Dumnezeu. O putem exprima în rugăciune folosind cuvinte biblice de felul, “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: "Tu eşti Dumnezeul meu!"” (Psalmul 31:14). Sau poţi spune, “Dragostea Ta neclintită rămâne în veci; îndurările Tale nu ajung niciodată la capăt; ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă (şi în fiecare după-amiază!); mare este credincioşia Ta!” (parafrazare la Plângeri 3:22‑23).
Punând în practică promisiunile
În spatele mulţumirii şi laudei şi încrederii stau promisiunile lui Dumnezeu pe care le poţi lua cu tine la lucru în fiecare zi—scrise în Biblia ta sau memorate în mintea ta. În acest fel Dumnezeu îţi vorbeşte în tot timpul zilei. El te încurajează, “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10).
El îţi aduce aminte că provocările din cursul zilei nu sunt prea grele pentru El: “Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea? [sau Este ceva prea greu pentru Mine?—vezi şi Gen.18:14 n.tr.]” (Ieremia 32:27). El îţi spune să nu fii îngrijorat, ci să‑I ceri tot ce ai nevoie (Filipeni 4:6), şi spune, “Şi aruncaţi asupra Mea toate îngrijorările voastre, căci Eu însuşi îngrijesc de voi” (parafrază la 1 Petru 5:7). El promite să te călăuzească în tot cursul zilei: “Eu ‑ zice Domnul ‑ te voi învăţa, şi‑ţi voi arăta calea pe care trebuie s‑o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8).
În acest fel noi avem părtăşie cu Dumnezeu, ascultând cuvântul lui şi mulţumindu‑I şi chemându‑L pe El în toate nevoile noastre. Îl onorezi pe Dumnezeu când stai în slujba ta seculară “cu Dumnezeu” în felul acesta. În acest mod tu nu îţi risipeşti viaţa. Dumnezeu se bucură să ne încredem în El şi să ne bucurăm de El. Asta arată valoarea pe care I‑o dăm. Şi când ne gândim că nici una din aceste binecuvântări nemeritate n‑ar fi ale noastre dacă n‑ar fi fost moartea lui Hristos în locul nostru, fiecare clipă de bucurie în Dumnezeu devine o laudă a noastră în crucea Lui.
John Piper - "Nu-ti risipi viata!" . Minunat fragment. Amin. Haideti acum sa il punem in practica!:)
