Franklin Chang-Diaz
Ca multi baieti de sapte ani, tanarul Franklin Chang - Diaz avea visuri mari. El si cu prietenii lui si-au construit o nava spatiala dintr-o cutie de carton lunga, piese electronice disparate de la un panou electric si niste scaune de pilot jerpelite. Au facut o numaratoare inversa, au decolat si au aterizat pe o planeta indepartata. Pentru prietenii lui, nu era decat o joaca; pentru Chang-Diaz, reprezenta un vis pe care, intr-o zi, avea sa indrazneasca sa il urmeze.
S-a nascut intr-o familie din clasa medie din Costa Rica si posibilitatea de a-si indeplini visul parea la fel de indeparata ca si spatiul cosmic, avand in vedere ca in Costa Rica nu exista un program spatial. Dar dupa ce sovieticii au lansat Sputnik in 1957, visul sau a capatat o noua dimensiune.
Intr-un interviu, Chang - Diaz a s pus: "Multi oameni mi-au zis ca era un vis imposibil si ca oamenii din Costa Rica nu aveau sa devina astronauti. Asta era pentru americani sau pentru sovietici." I s-a spus sa isi ia un serviciu adevarat si sa faca ceva mai productiv cu viata lui. "Dar", zise el, "cred ca nu am fost prea interesat de asta."
La adolescenta, lucrurile au inceput sa se schimba. Mai intai, a ramas fara echipaj. Cei mai multi dintre prietenii lui si-au dat seama ca era prea realist sa tina in viata visul de a merge in cosmos. Dar Chang -Diaz stia deja ca acesta nu mai era doar un vis de copil - era destinul sau.
A citit tot ce a gasit despre explorarea spatiului, si-a tapetat peretii cu fotografii ale exploratorilor spatiali si si-a imaginat nave spatiale. Cand avea 15 ani, a descoperit un pliant de la NASA, numit: Deci vrei sa te faci specialist in rachete. Si-a vazut sansa si stia ca trebuia sa actioneze. A trimis o scrisoare sefului agentiei spatiale, exprimandu-si entuziasmul, dar a fost temporar dezamagit de raspunsul primit de la Huston: posturile NASA erau doar pentru cetatenii Statelor Unite ale Americii.
Neinduplecat, Chang-Diaz a schimbat vitezele, dar nu si obiectivul. Nu avea de gand sa accepte limita tiparului sau de viata care parea sa il tina in costa Rica. DAca posturile de la NASA erau doar epntru cetatenii americani, exista o singura optiune: sa devina unul. Dupa ce a absolvit liceul in costa Rica, a lucrat o vreme de noua luni ca functionar la banca si a economisit 50 de dolari. Apoi l-a
convins pe tatal lui sa ii cumpere un bilet dus catre Statele Unite.Tatal sau i-a spus:
"Daca ai probleme, anunta-ma si o sa incerc sa iti fac rost de un bilet de intoarcere."
"Stai linistit. Nu o sa fie nevoie", i-a raspuns tanarul de 18 ani.
Prima etapa a calatoriei lui a inceput atunci cand a ajuns in Connetcticut cu doar 50 de $ in buzunar si o valiza veche in care erau doar cateva schimburi. A putut sa locuiasca la niste rude indepartate pana s-a adaptat cu tara in care ajunsese.
"Au fost momente d in doiala ingrozitoare" , isi aminteste el. "Dupa primele luni, te simti puternic, de parca ai fi in stare sa iti iasa orice - dar dupa o vreme iti dai seama ca esti foare departe de casa, ca nu vorbesi limba, ca nu ai bani. A fost foarte greu , ami ales in primele cateva ierni. De Craciun, te loveste dintr-o data o indoiala de sine uriasa. Au fost clipa cand aproape ca am spusp "Uite, nu sunt in stare sa fac asta Trebuie sa ma intorc." Dar nu a facut-o. A rezistat si nu a revenit la vechile tipare. Era hotarat si era prea tarziu sa se mai intoarca.
Desi uneroi parea ca visul lui era pe moarte, areusit sa il tina in viata. Cand a fost intrebat cum a putut sa treaca peste clipele grele, a raspuns: "Eram pre amandru ca sa ii spun tatalui meu ca renuntasem." Deoarece venise in Statele Unite fara sa stie o boaba de engleza, isi dadea seama ca avea un dezavantaj imens si s- a implicat in invastarea noii limbi in timp ce urma liceul la seral. Intr-un an, a trecut de la a fi la coada clasei al a absolvi primul si a fost incantat cand i s-a acordat o bursa de patru ani al Universitatea Connecticut.
Totul parea sa mearga bine, dar o alta bariera ii ameninta inaintarea. A aflat ca fusese facuta o greseala . Universitatea crezuse ca el era un cetatean american din Puerto Rico, nu un strain din Costa Rica. Pana la urma, nu putea obtine bursa. Dar hotararea lu i Chang -Diaz de a face facultate i-a indemnat pe reprezentantii universitatii sa ii apere cauza la legislatura statului, care, in cele din urma, a fost de acord s a faca o exceptie pentru el. Singura problema era ca in locul unei burse de patru ani, primea una de doar un an. A acceptat incantat, a obtinut o slujba la un laborator de fizica si s-a intretutinut pe timpul studiilor.
In 1969, Neil Armstrong a pasit pe Luna si a rostit acel "pas urias". Dupa doar trei ani, Chang-Diaz a facut si el "pasul urias" catre visul sau de o viata, atunci cand a obtinut diploma de inginer de ventilatii. Pentru un imigrant sarac din America Latina, care cu doar cativa ani in urma ajunsese in Statele Unite fara nicmi asupra lui, aceasta era o realizare uimitoare. Dar el nu terminase inca. S-a inscris la cusuri postuniversitare la MIT, pentru a invata despre surse de energie alternativa de ultima ora, cum ar fi fisiunea nucleara, fizica plasemi si energia atomica. Cam in acelsi timp in care isi lua diploma, programul spatial american era relansat, iar el a devenit fizician atomic la Laboratorul Draper de la Cambridge, Massachussetts, unde erau construite sistemele de ghidare si de navigare pentru misiunile Apollo. Din cand in cand, chiar vedea astronauti si se gandea: "Sunt aproape."
In 1977, Chang - Diaz si-a indeplinit unul dintre visurile de o viata: a devenit cetatean american - si asta chiar cand lucrurile incepeu sa se miste. NASA a anuntat ca voia sa formeze o noua echpa de astronauti, iar el s- ainscris. Intr-o zi din anul 1980, a primit un telefon de la serviciu. "Dr. Diaz", i-a spus persoana de la celalalt ccapat al firului, "ati fost ales pentru a fi astronaut in programul spatial. Acceptati?"
Cu acel apel telefonic, odiseea de 29 de ani se inchiase, in cele din urma. Tocmai devenise prima persoana din America Latina care fusese aleasa pentru a fi astronaut. Pana la scrierea acestor randuri, Chang - Diaz a zburat in 7 misuni spatiale, a iesit de 3 ori in cosmos si acum conduce Laboratorul de Propulsie Spatiala Avansata de la Centrul Spatial Johnson din Huston. Mai mult decat un simplu erou pentru americani, Chang-Diaz este o legenda acasa, in Costa Rica.
Indrazneala, curajul si dorinta lu ide a schimba tiparele vietii conventionale si de a-si urma visul de o viata i-au inspirat pe milioane de oameni sa creada in visurile lor.
