What Jesus did? - for January 28

Only One to Worship - Matthew 4:8-10

Then the devil led Jesus to the top of a very high mountain. The devil showed Jesus all the kingdoms of the world, and all the great things that are in those kingdoms. The devil said, "If you will bow down and worship me, I will give you all these things." Jesus said to the devil, "Go away from me, Satan! It is written {in the Scriptures }, 'You must worship the Lord your God. Serve only him!'" (ERV)

Key Thought
What's your breaking point? At what point would you quit honoring God and begin to choose Satan's path? Not a very comfortable question, is it? What if you knew someone had power over the world and would give it to you if you just acknowledge him as king? What if you knew you would suffer and be offered as a sacrifice because you would not acknowledge him as king? Jesus is Lord. Not because he took Satan's phony bargain, but because he refused it. "Away from me!" Jesus ordered and Satan obeyed. But the cost of this victory meant a far more gruesome battle. But Jesus refused to compromise his devotion to the Father even at the cost of his own comfort, acceptance, and life. Jesus won these battles over Satan and repeatedly chose to walk the path of total devotion to God, at incredible cost, to redeem us!

Today's Prayer
O Lord my God, my heart is filled with admiration, wonder, thanks, and praise. Your plan to redeem me from my sins and adopt me into your family comes at such a high cost to you and Jesus. Thank you for saving me. Thank you for redeeming me from the debt of sin. Thank you for dying to prevent death's power controlling me. Thank you. In the name of the Lord Jesus Christ, I thank you!

Adevar sau provocare? Sau amandoua?

Satana nu I‑a spus lui Dumnezeu: „Lasă‑mă să‑l chinui pe Iov!”, ci „Dă‑mi‑l pe mână ca să‑Ţi arăt ceva şi să conving tot cosmosul că Tu nu meriţi slujit pentru ceea ce eşti şi că realitatea este că toţi şi toate Te slujesc doar de dragul lor în nădejdea binelui pe care aşteaptă să li‑l faci.”
Suferinţa n‑a fost scopul, ci metoda aleasă de Satan pentru demonstrarea ideii lui.

Dumnezeu a acceptat provocarea şi le‑a arătat tuturor că înţelepciunea Sa este desăvârşită şi că El merită să fie slujit şi lăudat pentru bunătatea cu care ne înconjoară şi ne slujeşte. Dumnezeu avea să desăvârşească această demonstraţie în Cristos, Robul venit să „Căci Fiul omului n‑a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să‑Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru Lumea noastră este guvernată de principiile şi natura păcătoasă a lui Satan. Lumea lui Dumnezeu este însă aşezată pe principii diametral opuse şi pe natura desăvârşită a dragostei divine:

„Isus i‑a chemat la El şi le‑a zis: «Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie
robul tuturor.»” (Marcu 10:42‑44)

„Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v‑am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v‑am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:13‑15)

Apostolul Ioan va afirma că atitudinea noastră faţă de Dumnezeu nu este un tribut al datoriei, ci o reflectare fidelă şi corectă a ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi:

„Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi‑L cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s‑a arătat
prin faptul că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi şi L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre... Noi Îl iubim pentru că
El ne‑a iubit întâi.” (1 Ioan 4:7‑19)

Sursa: Chemarea harului

Unul Singur: Isus

Realitatea este că, dacă ar fi după dreptate, a existat un singur om fără păcat în toată istoria, un singur om cu adevărat neprihănit: Omul Isus Cristos. Toţi ceilalţi merită să sufere din cauza păcatelor lor. El singur n‑a meritat să sufere, dar a luat suferinţele toate asupra Lui Însuşi, pentru ca prin moartea Sa să ne poată împăca pe noi toţi cu Dumnezeu. El a înviat a treia zi după răstignire şi noi sărbătorim mereu în cea dintâi zi a săptămânii (Duminica) viaţa veşnică pe care am primit‑o prin învierea Lui glorioasă. Suferinţele pe care le mai îndurăm acum sunt nimic faţă de binecuvântările pe care ni le‑a pregătit El la urmă:

„Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.” (Romani 8:18)

Va veni o clipă când El va şterge orice lacrimă din ochii noştri. Atunci şi acolo, toate întrebările noastre îşi vor primi răspuns. Cerul este destinaţia măreaţă a Bisericii persecutate, iar gloria ei este nădejdea fiecăruia care crede în Isus Cristos.


Evanghelia nu poate fi o veste bună decât pentru aceia care se recunosc în criză, robi ai păcatului şi ai morţii.

Sursa: Chemarea harului

Cunostinta cu un Dumnezeu Suveran

Dumnezeu este stăpân pe situaţie chiar şi atunci când ni se pare
că nu este aşa. Voia lui Dumnezeu pentru noi include şi suferinţa, oricât
nu ne‑ar plăcea lucrul acesta. Oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele
pentru că Dumnezeu îi îngăduie lui Satan să ne „cearnă” (Luca 22:31),
nu pentru că Dumnezeu ar fi înclinat să ne facă rău. (Iacov 1:13)

Când ne paşte îngrijorarea, ar trebui să căutăm să‑L cunoaştem mai bine pe Dumnezeul Bibliei. Cartea lui Iov este o contribuţie majoră
la teologia Scripturii. Ea ne ilustrează consecvenţa lui Dumnezeu în problema mântuirii omului. Dumnezeu a hotărât să ne facă bine nu pentru că noi suntem buni, ci pentru că El este bun. Această veste bună constituie Evanghelia de dinaintea Evangheliei.

Dumnezeu ne este prezentat ca fiind suveran, atoatecunoscător şi atotputernic. Prin
contrast, omul ne este prezentat ca slab, limitat, ignorant şi păcătos. Cu
toate acestea, chiar şi în suferinţe, omul Îl poate lăuda pe Dumnezeu,
încrezător în perfecţiunea căilor Lui şi curăţat total de mândrie.

Sursa: "Chemarea harului" Daniel Branzei