Am cumparat de curand o carte cu titlul :"
Lasa grijile, incepe sa traiesti" scrisa de
Dale Carnegie. Am gustat din ea doar primul capitol si e fascinanta. Va voi reda cateva pasaje care sa va incurajeze si sa va dea un nou implus si invatatura de a trai viata asa cum trebuie ea traita astfel incat sa nu amanam sa o traim si sa nu ii umbrim frumusetea si bucuria prin ganduri adresate trecutului sau prin priviri ingrjoratoare aruncate asupra viitorului. Sunt principii bune de luate in seama si aplicate in viata de zi cu zi in special datorita faptului ca aceasta carte are ca baza cuvintele lui Isus. Lectura placuta si folositoare tuturor!
[...]Cu cateva luni inainte de a vorbi la Yale, Sir William Osler traversase Atlalnticul pe un pachebot mare, unde capitanul , stand pe punte, putea apasa un buton si - gata!- activa un mecanism si diferitele parti ale vaporului erau imediat izolate unelel fata de celelalte - izolate in compartimente etanse, in care nu putea sa patrunda apa.
"Fiecare dintre voi", le-a spus doctorul Osler studentilor de la Yale,
"este o structura mult mai minunata dechat pachebotul si este destinat unei calatorii mai lungi. Va indemn sa invatatati sa controlati masinaria in asa fel incat sa traiti in *compartimente etanse de timp*,
acesta fiind modul cel mai bun de a va asigura siguranta voiajului. Urcati pe punte si asigurati-va ca peretii despartitori principali sunt in stare de functionare. Atingeti un buton si auziti, la fiecare nivel al vietii , cum se inchid usile de fier, lasand afara Trecutul- zilele moarte de ieri. Atingeti un alt buton si izolati, printr-o cortina metalica, Viitorul - zilele, nenascute inca, de maine.
Astfel veti fi in siguranta - in siguranta pe ziua de astazi!...Izolati-va de trecut! Lasati trecutul mort sa-si ingroape mortii...Lasati afara zilele de ieri care au luminat nesabuitilor calea spre prafuita moarte...Incarcatura zilei de maine, adaugata celei de ieri si dusa astazi il face si pe cel mai puternic sa se poticneasca. Izolati viitorul la fel de etans ca si trecutul...Viitorul este astazi...Nu exista maine. Ziua mantuirii omului este acum. Risipa de energie, tulburarile mintale, ingrijorarea insotesc pasii celui nelinistit din cauza viitorului...Izolati apoi peretii de la pupa si de la prora si pregatiti-va sa cultivati obisnuinta de a va trai viata in *compartimente entanse de timp*"
Voia oare doctrul Osler sa suna ca nu ar trebui sa facem nici un efort pentru ppregatirea zilei de maine? Nu. Catusi de putin.
Sugera insa ca modalitatea cea mai buna de a te pregati pentru maine este stradania, plina de inteligenta si de entuziasm, de a-ti indeplini sperb munca de astazi. Numai asa te poti pregati pentru viitor.[...] Tineti minte ca rugaciunea lui Hristos
"Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi" cere numai painea pentru
astazi.Painea de astazi este singurul fel de paine pe care il putem manca.[..]
.
Matei 6:34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.
"Daca un vas a fost scufundat", a continuat amiralul King,
"nu-l mai pot aduce la suprafata. DAca este sa fie scufundat, nu am ce face. Pot sa imi flosesc mult mai bine timpul lucrand la problemele ce ma asteapta maine, decat lamentandu-ma pentru cele de ieri. In plus, daca ma las atins de aceste lucruri, n-am sa rezist prea mult."
In vreme de pace sau de razboi, principala diferenta dintre gadirea buna si gandirea proasta este urmatoarea: gandirea buna are de-a face cu cauzelel si cu efectele si conduce la o planificare logica, constructiva; gandirea proasta duce frecvent la tensiune si caderi nervoase.
[...]
"...vreau sa te gandesti la viata ta ca la o clepsidra. Sti ca sunt mii de granul de nisip in partea de sus a clepsidrei; si toate trec incet si uniform prin gatul ingust de la mijloc. Nimic din ce am putea face, tu sau eu, nu determina trecerea a mai mult de o granul ade nisip prin gatul ingust fara a astrica clepsidra. Tu si eu si oricine altcineva suntem asemenea clepsidrei. Cand ne apucam de lucru dimineata, sunt sute de sarcini pe care trebuie sa le indemplinim in acea zi, dar daca nu le luam pe indelete, lasandu-le sa treaca incet si uniform , as acum trec granulelel de nisip prin gatul clepsidrei, ne vom distruge structura fizica si mentala."
"Oricine isi poate purta povara, cat ar fi de grea, pana la caderea noptii", scria Robert Louis Stevenson.
" Oricine isi poate indeplini munca, oricat ar fi de dificila, timp de o zi. Oricine poate trai dulce, rabdator, afectuos, pur pana la apusul soarelui. Si asta este tot ce inseamna de fapt viata."
"Fiecare zi este o viata noua pentru omul intelept". Unul dintre lucrurile cele mai tragice pe care le stiu despre firea omeneasca este ca avem cu totii tendinta sa amanam sa traim. Visam la o gradina vrajita de trandafiri, aflata undeva la orizont - in loc sa ne bucuram de trandafirii care infloresc la fereastra noastra astazi.
De ce suntem atat de prosti - si inca intr-un mod atat de tragic?
"Cat de ciudata este mica noastra procestiune a vietii!" scria Stephen Leacock. "Copilul spune: *Cand voi fi baiat mare.* Dar ce inseamna asta? Baiatul spune: *Cand voi fi adult*. Iar apoi, ajuns la varsta maturitatii, spune: *Cand ma voi casatori*. Dar ce inseamna sa fi casatorit la urma urmei? Gandul se schimba apoi in: * Cand voi putea sa ies la pensie*. Iar la vremea pensiei, priveste indarat, la peisajul traversat; parte batut de un vant rece; nu stie cum, dar a pierdut totul. Viata- invatam prea tarziu - sta in a trai, in teserea fiecarei ore si a fiecari zile."Chiar si marele filosof francez Montaigne a facut aceasta greseala(ingrjorarea).
"Viata mea , spunea, a fost plina de nenorociri ingrozitoare, dintre care cele mai multe nu s-au intamplat niciodata."
"Ganditi-va", spunea Dante, "ca ziua aceasta nu va mai avea vreodata rasarit".
Viata se scurge cu o viteza incredibila. Gonim prin spatiu cu nouasprezece mile pe secunda. Astazi este cea mai pretioasa avere a noastra.
Psalmul 118:24 Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne înveselim în ea!
Psalmul 118:25 Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
