O definitie protestanta clasica a lui Dumnezeu se gaseste in Marturisirea de la Westminster 2:1:
"Exista un singur Dumnezeu viu si adevarat, care este infinit in fiinta si perfectiune, un spirit preacurat, invizibil, fara trup, madulare sau pofte, imuabil, imens, etern, de necuprins, atotputernic; preaintelept, preasfant, liber, absolut, care face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale imuabile si drepte, spre gloria Lui;
iubitor, indurator, milostiv, indelung rabdator, bogat in bunatate si adevar, care iarta faradelegea, greseala si pacatul; Rasplatitorul celor ce-L cauta cu staruinta; si totodata drept si infricosat in judecatile Lui; care uraste tot pacatul si care nu-l va declara nicidecum nevinovat pe cel vinovat. "
Dumnezeu este infinit si personal (triunic), transcendent si imanent, omniscient, suveran si bun.
Dumnezeu este infinit. Aceasta inseamna ca El este de necuprins, de nemasurat din perspectiva umana. Nici o alta fiinta din univers nu se poate masura cu El in natura Lui.
Tot restul ii este subordonat. El este, de fapt, singura fiinta care exista prin ea insasi, asa cum i-a spus lui Moise in rugul aprins: "Eu sunt Cel ce sunt. " Exod 3:14.
El este intr-un mod in care nu este nimeni altul. Asa cum a declarat Moise: "Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn." (Deut. 6:4)
Deci, Dumnezeu este Singurul care exista de la inceput, singura realitate primara, singura sursa a oricarei alte realitati.
Dumnezeu este personal. Aceasta inseamna ca Dumnezeu nu este doar o forta, sau o energie, sau o "substanta" existenta. Dumnezeu este personal.
Personalitatea presupune doua caracteristici fundamentale: constiinta de sine si autodeterminarea.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu este personal prin faptul ca stie despre Sine ca exista (este constient de Sine) si poseda caracteristicile autodeterminarii ("gandeste" si "actioneaza").
Una din implicarile caracterului personal al lui Dumnezeu este aceea ca El e
ste ca noi. Intr-un fel aceasta ar insemna sa punem caruta inaintea calului.De fapt, noi suntem ca El, dar este util sa ne folosim de aceasta inversiune cel putin pentru un scurt comentariu.
Dumnezeu este ca noi. Aceasta inseamna ca exista Cineva absolut in care ne putem ancora aspiratiile cele mai inalte, posesiunea noastra cea mai pretioasa - personalitatea.
O alta implicatie a caracterului personal al lui Dumnezeu este ca Dumnezeu nu este o unitate simpla, o unime. El are atribute, caracteristici. El este intr-adevar o unitate, dar o unitate complexa.
De fapt, in tesimul crestin (nu in iudaism sau in islam), Dumnezeu nu este numai personal, ci si triunic.
Adica, in esenta unica a dumnezeirii trebuie sa distingem trei "Persoane", care nu sunt nici trei dumnezei pe de-o parte, nici trei parti sau stari ale lui Dumnezeu pe de alta, ci sunt in mod co-egal si co - etern Dumnezeu.
Trinitatea este cu siguranta un mare mister, si acum nu pot nici macar sa incep sa il elucidez. Ce este important de remarcat aici este ca Trinitatea confirma natura comunitara, "personala" a fiintei absolute.
Dumnezeu nu numai ca exista - o fiinta care are o existenta reala; El este personal, iar noi ne putem raporta la El intr-un mod personal.
A-L cunoaste pe Dumnezeu, asadar , inseamna mai mult decat a sti ca El exista. Inseamna a-L cunoaste asa cum cunoastem un frate sau, mai bine, asa cum ne cunoastem propriul tata.
Pasaje preluate din cartea lui James. W Sire - "Universul de langa noi - Un catalog al conceptiilor fundamentale despre lume si viata "
