duminică, decembrie 28, 2008

Singurătatea - cea care se resimte, in cazul unora, cel mai tare acum , de sarbatori...



Problema

Singurătatea este o conştientizare dureroasă a faptului că nu avem un contact semnificativ cu cei din jur. Este o stare de goliciune interioară care poate să fie acompaniată de tristeţe, de descurajare, de un sentiment de izolare, lipsa odihnei, de anxietate şi de o dorinţă aprigă de a fi dorit de cineva.


Este cea mai obişnuită „neobişnuită” problemă care există în rândurile adolescenţilor. Este comună pentru că există peste tot. Este neobişnuită pentru că nici o altă problemă din cele cu care se confruntă adolescenţii nu este atât de larg răspândită. Studii recente arată că în fiecare săptămână, unul din patru oameni va suferi de singurătate. Adolescenţii sunt cei mai vulnerabili, şi de aceea suferă cel mai mult din pricina singurătăţii. Ei au o dorinţă enormă şi o nevoie de a fi acceptaţi de către cei de o vârstă cu ei.


Sunt trei feluri de singurătate. Prima este singurătatea emoţională. Este rezultatul pierderii unei relaţii intime. Adolescentul are nevoie de a clădi o altă relaţie inimă. Al doilea fel de singurătate este cea socială. Este rezultatul sentimentului că tânărul nu este o parte activă a vieţii. Adolescentul are nevoie de a face parte dintr-un grup de prieteni. Al treilea tip de singurătate este cea existenţială. Este rezultatul sentimentului de separare de Dumnezeu. Adolescentul simte că nu are nici un scop în viaţă. Ei au nevoie de a clădi o relaţie cu Dumnezeu şi cu o comunitate de credincioşi.

Cauze

Sunt multe cauze ale singurătăţii şi de obicei doar un profesionist poate să identifice aceste cauze. Mai jos sunt prezentate câteva din cauzele primare ale singurătăţii, însă lista nu este exhaustivă.


1. O imagine negativă despre sine. Adolescentul are o perspectivă negativă cu privire la corpul său, la sănătate, la modul în care arată şi la comportament. Pentru că au foarte puţină încredere în ei înşişi, clădesc foarte greu prietenii.


2. Relaţii familiale precare. Studiile au arătat că există o corelaţie între cei care experimentează singurătatea şi cei care au petrecut foarte puţin timp cu familia, în timp ce erau copii. Această lipsă de legătură cu membrii familiei a degenerat în singurătate.


3. Factorii sociali. Trăim într-o societate care promovează singurătatea. Oamenii sunt mai mobili azi decât au fost vreodată în istoria omenirii. În vremea comunismului o călătorie era foarte crunt restricţionată. O familie nu se putea muta cu uşurinţă dintr-un oraş în altul. Din această cauză, relaţiile de familie erau clădite solid pentru generaţii întregi. Acum este foarte uşor să călătoreşti şi este o migraţie mare înspre oraş. Oamenii se mută foarte des. Rezultatul este o relaţie foarte superficială cu cei din jur. Lumea a început să se mişte foarte rapid. Poate că trăim alături de mii de oameni, însă nu avem timp să stabilim relaţii cu ei. Şi, în cele din urmă, televiziunea a făcut foarte mult pentru a promova singurătatea, pe măsură ce adolescenţii se retrag din viaţa cotidiană pentru a sta în faţa televizorului ore întregi.

4. Circumstanţele temporare. Acestea includ circumstanţe de genul despărţirii între un băiat şi o fată, sau faptul că un băiat „ne-atletic” îşi pierde prietenii, care tocmai au intrat într-o echipă sportivă, sau un proaspăt intrat la o facultate, care nu are nici un prieten, sau un adolescent care s-a mutat de curând împreună cu familia. Acestea sunt toate nişte circumstanţe temporare care aduc după ele sentimente temporare de singurătate.

5. Atitudini. Sunt multe feluri de atitudini pe care le poate avea un adolescent, care pot să contribuie la singurătate. Una este atitudinea de competitivitate. Scopul devine faptul de a avea succes în viaţă, nu de a dezvolta relaţii semnificative de-a lungul drumului. Acest lucru ne va face să ajungem să rănim pe oameni, în dorinţa noastră de a avea succes. Societatea încurajează şi ea un spirit independent. O atitudine conform căreia nu avem nevoie de nimeni. Materialismul ne împinge să acaparăm tot ce putem pentru noi înşine, adesea călcându-i în picioare pe cei din jur. Şi, în cele din urmă, o atitudine care cere tot mai multe a devenit obişnuită în societate, unde ne luptăm pentru drepturile noastre şi cerem corectitudine din partea celor din jur. Acest lucru ne depărtează faţă de semenii noştri.

6. Temeri. Acest lucru include temerile de a deveni intimi cu cineva, de a fi cunoscuţi, de a fi respinşi sau de a fi răniţi. O persoană gândeşte că singurătatea ar putea fi dureroasă, însă aceste dureri de care vorbim sunt mai acute, şi de aceea tânărul evită relaţiile pentru a se proteja de temerile sale.

7. Ostilitate. Unii tineri sunt mânioşi şi au resentimente. Acest lucru îi înstrăinează de cei din jurul lor. Această alienare produce mai multă frustrare şi mânie, care adâncesc sentimentele de singurătate. Este un cerc vicios.

8. Lipsa unei abilităţi de a comunica. Adolescentul fie nu vrea să comunice cu alţii, fie nu ştie cum să o facă. Uneori, simplul fapt de a îi învăţa pe tineri nevoia de a comunica sau modul în care trebuie să o facă poate să rezolve problema singurătăţii.

9. Cauze spirituale. În mod categoric, rebeliunea deschisă împotriva lui Dumnezeu poate să cauzeze probleme existenţiale. Păcatele nemărturisite ne blochează relaţia cu Dumnezeu.

10. Alte cauze. Aşa cum am menţionat anterior, sunt atât de multe cauze ale singurătăţii, încât nu putem să le listăm aici pe toate. Însă, unele pot include sfiala, sentimentul că eşti neînţeles, conflictele nerezolvate cu cei din jur, sentimentul de a te simţi nedorit, separarea fizică de oamenii pe care îi iubim, sentimentul că nu aparţii nimănui, respingerea, boala fizică, critica din partea unei persoane influente, faptul de a fi prea ocupaţi, moartea unui prieten sau a cuiva iubit, dorinţa după o relaţie care nu se dezvoltă, sau încheierea unei relaţii.

Efecte

1. Efecte fizice. Sunt multe efecte fizice ale singurătăţii. Obiceiurile de mâncat şi de dormit sunt schimbate. Unii vor mânca sau vor dormi mai mult, în timp ce alţii se vor lipsi de mâncare şi de somn. Cei care vor mânca mai mult se vor îngrăşa, ceea ce va însemna că senzaţia că nu le place de modul în care arată se va accentua şi mai mult. Însă cei care mănâncă mai puţin vor pierde în greutate şi lucrul acesta va rezulta în cele din urmă în disperare şi în sentimentul că nu sunt importanţi. Pofta este un alt rezultat al singurătăţii. Ei pot de asemenea să aibă dureri în trupul lor, în special slăbiciune în picioare. Umerii lor se lasă tot mai jos şi colţurile gurii au tendinţa de a se lăsa şi ele în jos. Ei vor începe să meargă mai încet şi cu durere. Alţii ar putea să se retragă în ei înşişi şi să tacă tot timpul.

2. Efecte spirituale. Ei vor simţi că nu mai au părtăşie cu Dumnezeu, poate chiar vor simţi că Dumnezeu i-a părăsit.

3. O părere proastă despre sine. Ştiu ce gândiţi. Tocmai am scris că aceasta este o cauză a singurătăţii şi acum spun că este de fapt un efect al acesteia. Acesta este cercul vicios al singurătăţii. Părerea proastă despre sine poate cauza singurătatea şi apoi singurătatea creează la rândul ei părere şi mai proastă despre sine. Ei se vor simţi fără valoare şi ne-iubiţi de nimeni. Ei vor simţi că lipsa prietenilor este rezultatul propriului lor eşec. Mulţi dintre ei se vor retrage în ei înşişi şi vor începe să aibă comportamente distructive, cum este abuzul şi faptul de „a-ţi plânge de milă”. Surprinzător, unii din ei vor ajunge chiar să aibă un comportament distructiv constând în mândrie. Acest lucru va apare atunci când vor simţi că toată lumea se învârte de fapt în jurul lor.


4. Dependenţă. Oamenii singuri tind să se lipească de alţi oameni. Cei din jur vor simţi că toată energia lor este suptă de aceşti singuratici. Această dependenţă începe odată cu apariţia sentimentului că ei nu se mai pot ocupa prin propriile puteri de viaţa lor emoţională. Aşa că ei se aşteaptă ca alţii din jur să acopere această nevoie. Ei vor începe curând să aibă pretenţii de la cei de care au început să depindă. Şi acest lucru va face ca oamenii să înceapă să îi evite. De aici, mai multe sentimente de singurătate.

5. Depresie şi disperare. Singurătatea se transformă în depresie, ceea ce duce la disperare şi chiar la sinucidere. Adolescenţii tind să păstreze sentimentele lor pentru ei înşişi, pentru că le este teamă să exprime cum se simt, sau pentru că nu ştiu cum să îşi exprime sentimentele. Acest lucru îi împinge la mai multă disperare şi singurătate.

6. Violenţă. Unii oameni singuri se mânie, mai degrabă decât să devină depresivi. Nu este coincidenţă faptul că violenţa este în creştere, în acelaşi timp în care şi singurătatea este în creştere.

7. Abuzul de substanţe. Mulţi adolescenţi singuri se vor îndrepta înspre alcool sau droguri, ca şi modalitate de a scăpa de singurătate. Acest lucru adaugă mai mult la problemele pe care ei le au deja.

Biblia şi singurătatea

Poetul orb John Milton a înţeles primul lucru pe care l-a observat Dumnezeu ca fiind greşit în legătură cu singurătatea (Geneza 2:18). Dumnezeu ştia că cea mai importantă dintre creaţiile Lui va avea nevoie de companie şi de părtăşie cu cineva. Aşa că Dumnezeu a creat-o pe Eva. Apoi păcatul i-a făcut să se despartă de Dumnezeu şi unul de celălalt. Mulţi eroi din Biblie au simţit momente de singurătate. David s-a simţit singur (Psalmul 25:16). Ioan şi-a sfârşit viaţa de unul singur, pe insula Patmos. Pavel a petrecut ultimele lui zile în închisoare şi a scris despre singurătatea lui şi despre dorinţa lui ca prietenii să vină şi să îl viziteze (2 Timotei 4:9-12). Chiar şi Isus S-a simţit singur în ultima Lui noapte în grădina Ghetsimani. Toată Scriptura se concentrează asupra nevoii noastre de părtăşie cu Dumnezeu şi cu cei din jur: Numeri 11, 1 Împăraţi 18-19, Psalmul 37:1-4, 23, 24, Psalmul 68:5,6, Psalmul 102, Eclesiastul 4:9-12, Isaia 26:3, Ioan 8:29, 14:1-27, 2 Timotei 4:16-18.

Răspunsul nostru

Mulţi îi sfătuiesc pe cei care sunt singuri să îşi schimbe serviciile, să intre într-un club, să se căsătorească, să se recăsătorească, să călătorească, să se mute, să se distreze, să se înconjoare cu oameni, să se uite la televizor, să asculte muzică, să citească o carte bună, să se apuce de un hobby, să se ofere voluntari în slujire. Acestea sunt cu toate nişte simple remedii pentru durerea pe care o produce singurătatea, însă ele nu rezolvă problema în sine.

1. Ascultă. Încurajează-i pe tineri să discute liber despre singurătatea lor. Foloseşte întrebări ca şi acestea:

a. Poţi să descrii ce simţi şi ce gândeşti?

b. Te-ai confruntat cu sentimente de singurătate vreodată?

c. Când se întâmplă să te simţi singur?

d. Când se întâmplă să nu te simţi singur?

e. Sunt momentele când astfel de sentimente pleacă de la tine? Descrie-le.

f. Care sunt câteva din modalităţile prin care încerci să te ocupi de aceste sentimente?

Evită întrebări cu „de ce?”, aşa cum sunt: De ce crezi că eşti singur? De ce te resping cei din jur? Concentrează-te asupra unor întrebări cu „ce?” (ce te face să te simţi mai bine?), şi „cum” (cum crezi că vei putea să răspunzi, atunci când eşti copleşit de singurătate?).

2. Identifică-te. Atunci când îi asculţi pe tineri, apleacă-te înspre ei şi asigură-te că ai contact vizual cu ei. Dă din cap afirmativ, în mod ocazional pentru a arăta că asculţi şi că înţelegi ceea ce ei spun. Reflectă asupra afirmaţiilor cheie pe care ei le fac. De exemplu, fă rezumatul a ceea ce ei spun: te simţi…. Vrei să spui că…. În momente de linişte sau de lacrimi, aşteaptă în linişte şi cu răbdare. Nu căuta să spui: „Ştiu cum te simţi” sau să povesteşti lucruri din trecutul tău pe care le crezi asemănătoare cu experienţa prin care trec ei, pentru că astfel de încercări nu fac nimic altceva decât să aducă atenţia asupra noastră. Trebuie să comunici cu ei faptul că nu sunt singuri în sentimentul lor de singurătate, şi că mulţi alţi tineri experimentează de asemenea aşa ceva. Mulţi dintre adolescenţi simt că se întâmplă ceva teribil cu ei, şi au nevoie de asigurarea faptului că ceea ce simt ei simt este normal.

3. Afirmă. Fii atent la fiecare oportunitate de a îi încuraja cu sinceritate şi credincioşie, în special când părerea proastă despre sine este cauza singurătăţii lor. Comunică cu ei faptul că fiecare fiinţă umană este de valoare şi iubită, că fiecare păcat poate să fie iertat, că abilităţile şi darurile pot să fie dezvoltate, şi că toţi oamenii au slăbiciuni cu care se poate trăi şi la care trebuie să lucreze.

4. Condu. Cu blândeţe, însă în acelaşi timp cu fermitate, condu-l pe tineri la a vorbi despre cauzele şi efectele singurătăţii lor. Ajută-i cu sensibilitate să accepte responsabilitatea pentru singurătatea lor. De exemplu, dacă mânia lor îi face pe oameni să îi evite, ajută-i să conştientizeze acest lucru. Trebuie să îi faci să răspundă la trei întrebări: Se datorează singurătatea unei situaţii temporare? Dacă singurătatea lor este cauzată de faptul că prietenii lor sunt departe de ei, într-o tabără, atunci ei trebuie asiguraţi de faptul că aceştia se vor întoarce. Se datorează singurătatea unor circumstanţe în schimbare? De exemplu, caută să vezi dacă prietenul său s-a mutat, sau dacă părinţii săi au divorţat recent, sau dacă un bunic tocmai a murit. Trebuie să îi ajuţi să facă schimbări în vieţile lor. Ajută-i să treacă peste pierdere şi să îşi găsească noi prieteni. Se datorează singurătatea unor lucruri care sunt în interiorul tinerilor? De exemplu, caută să vezi dacă: sunt timizi, le e teamă să îşi facă prieteni, au anumite caracteristici care îi fac pe cei din jur să se depărteze de ei, sau au nişte comportamente sociale în afara cadrelor normale. Asigură-te în final că le oferi călăuzire spirituală. Creştinii nu sunt imuni la singurătate, însă nu vor putea să biruiască aceste sentimente fără o relaţie cu Dumnezeu. Condu-i înspre Dumnezeu şi înspre biserica locală. Dacă sunt credincioşi, ajută-i să îşi clădească o viaţă de rugăciune şi să se implice în închinare. Roagă-te cu ei şi cere sprijinul lui Dumnezeu.

5. Dezvoltă un plan. Stabileşte scopuri specifice şi ajută-i să facă paşi mici înspre atingerea acestora. Afirmă scopurile respective într-o manieră pozitivă. De exemplu, un scop ar putea fi acela de a invita un prieten să se plimbe cu ei prin parc. Un scop afirmat în mod greşit poate fi acela de a decide să nu îşi petreacă tot week-end-ul stând singuri în casă. Acesta este un scop negativ.

6. Prezintă. Dacă situaţia continuă să se înrăutăţească, sau dacă comportamentul tânărului merge din rău în mai rău, sau dacă tânărul începe să vorbească despre sinucidere, este momentul să ceri ajutor de specialitate. Nu rezolva problema de unul singur.

Material tradus şi folosit cu permisiunea Reach Out Youth Solutions(resursecrestine.com)

luni, decembrie 22, 2008

Dumnezeu a intrat în lume sub forma unui copilaş



Zgomotul şi agitaţia au început mai devreme decât de obicei în sat. În timp ce noaptea făcea loc zilei, oamenii au ieşit deja pe stradă. Negustorii s-au proptit la colţurile celor mai circulate dintre străzi. Proprietarii de magazine şi-au deschis uşile tarabelor.Copiii s-au trezit la lătratul câinilor sau la răgetul măgăruşilor ce trăgeau la căruţe.

Proprietarul hanului s-a trezit mai devreme decât majoritatea celor din sat. În definitiv, hanul era ticsit, niciun pat liber; orice rogojină sau pătură disponibilă erau scoase spre folosire. Curând se vor trezi toţi clienţii şi va fi foarte mult de lucru.

Imaginaţia cuiva ar putea fi stârnită , gândindu-se la conversaţia dintre proprietarul hanului şi familia sa la masa de dimineaţă. A pomenit cineva de sosirea celor doi tineri de azi-noapte? A întrebat cineva dacă le e bine? A comentat careva că fata de pe măgăruş este însărcinată? Poate. Poate că cineva s-a găsit să deschidă subiectul. Însă, în cel mai bun caz, s-a deschis, dar nu s-a comentat nimic. Nu era nimic atât de inedit de spus despre ei. Era , probabil, una din multele familii întoarse acasă în acea noapte.



În plus, cine avea timp să vorbească despre ei, când în aer plutea atâta voie bună? Împăratul Augustus făcuse un favor economiei din Betleem când a decretat instituirea recensământului. Cine-şi mai aminteşte când a mai fost aşa un comerţ în sat?

Nu, e improbabil că a mai menţionat careva sosirea celor doi, sau să se fi întrebat de starea fetei. Erau prea ocupaţi .Ziua îi prindea din urmă. Trebuia făcută pâinea zilnică. Trebuiau făcute treburile din acea dimineaţă. Erau prea multe de făcut ca să-ţi închipui că se întâmpla imposibilul.
Dumnezeu a intrat în lume sub forma unui copilaş.

Totuşi dacă cineva s-ar fi nimerit în acea dimineaţă în preajma staulului de oi de la periferia Betleemului, ar fi asistat la o scenă cu totul neobişnuită.
Staulul duhnea, cum duhnesc toate grajdurile.Duhoare de urină, bălegar, şi putoare înţepătoare de oi plutea în aer.

Pământul era tare, iar paiele puţine. Din tavan coborau pânze de păianjen, iar un şoarece alerga străbătând podeaua mizerabilă.
Un loc mai umil în care să se nască, nici că se putea găsi!

Afară, de-o parte, stă un grup de păstori. Ei stau tăcuţi pe podea; poate miraţi, poate perplecşi, fără îndoială uimiţi. Noaptea lor de veghe fusese întreruptă de o explozie de lumină din cer şi de o simfonie de îngeri. Dumnezeu se duce la aceia care au timp să-L asculte-aşa că, în această noapte senină S-a dus la păstorii cei simpli.


Alături de tânăra mamă şade tatăl obosit. Dacă picoteşte careva, atunci el este acela, căci nu-şi mai aduce aminte când a stat jos ultima dată; şi acum, că încântarea şi-a mai redus din intensitate, acum, că Maria şi copilaşul sunt bine, se sprijină de zidul grajdului şi simte că ochii i se îngreuiază. Încă nu şi-a dat bine seama. Misterul evenimentului l-a zăpăcit. Dar acum nu are energia de a se lupta cu întrebările. Important este că pruncul e bine, şi Maria e sănătoasă. În timp ce adormea, şi-a amintit de numele pe care i l-au zis îngerii…Isus. "Îl vom numi Isus." Însă Maria e trează. O, ce tânără pare! Capul său se odihneşte pe pielea moale a veşmântului lui Iosif. Durerea fusese alungată de o profundă mirare. Ea privi faţa copilului. Fiul ei. Domnul ei. Maiestea Sa. În acest moment al istoriei, fiinţa umană care înţelege cel mai bine cine este Dumnezeu şi ce face El, este o fată tânără, într-un staul urât mirositor, ce nu-şi poate lua ochii de la El. Cumva, Maria ştie că Îl ţine în braţe pe Fiul lui Dumnezeu. Deci, Acesta e El. Ea îşi aminteşte cuvintele unui înger: "Împărăţia Sa nu va avea sfârşit”(Luca 1:33)

Seamană cu oricine, mai puţin cu un Împărat. Faţa Lui e roşie, plânsetul Lui , deşi puternic şi sănătos, e încă neajutorat şi pătrunzător, ca de bebeluş; iar bunăstarea Sa depinde în mod absolut de Maria.

Măreţie- în mijlocul lumescului. Sfinţenie-în mizeria, bălegarul şi transpiraţia oilor. Divinitate intrând în lume pe podeaua unui grajd, prin pântecele unei adolsecente şi în prezenţa unui tâmplar.




Ea atinge faţa copilului-Dumnezeu. Ce lungă a fost călătoria!

Copilul acesta a văzut tot universul. Cârpele acestea care-I ţin acum de cald sunt hainele veşniciei. Camera tronului Său de aur a fost abandonată în favoarea unui grajd plin cu murdărie de oi, iar îngerii care I se-nchină au fost înlocuiţi cu păstori blânzi, dar cam nedumeriţi.

În tot acest timp, oraşul zumzăie. Comercianţii nici nu realizează că Dumnezeu tocmai le vizitează planeta. Proprietarul hanului nici măcar n-ar crede că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu în frig. Iar oamenii imediat ar batjocori pe oricine le-ar spune că Mesia stă în braţele unei adolescente, chiar la marginea satului lor. Oricum, sunt prea ocupaţi, ca să ia în considerare şi această posibilitate.

Aceia care au ratat sosirea Maiestăţii Sale din acea noapte, n-au ratat-o din cauza vreunui rău sau vreunui păcat; nu, ci au ratat-o din cauză că pur şi simplu nu vegheau.
Puţine s-au schimbat de două mii de ani încoace, nu-i aşa?
-------------------------------------------------------------------------------
Preluat cu permisiune din: Max Lucado - Cand Dumnezeu s-a apropiat, Editura Casa Cartii. (resursecrestine.ro)

vineri, decembrie 19, 2008

His Eye Is on the Sparrow


Why should I be discouraged and why should the shadows fall?
Why should my heart be lonely and long for heaven and home?
When Jesus is my portion, my constant Friend is He,
His eye is on the sparrow and I know He watches me.
His eye is on the sparrow and I know He watches me.

I sing because I'm happy;
I sing because I'm free;
His eye is on the sparrow
And I know He watches me.

Let not your heart be troubled; these tender words I hear;
And resting on his goodness I lose my doubts and fears;
For by the path He leadeth but one step I may see;
His eye is on the sparrow and I know He watches me.
His eye is on the sparrow and I know He watches me.

I sing because I'm happy;
I sing because I'm free;
His eye is on the sparrow
And I know He watches me.

Whenever I am tempted; whenever clouds arise;
When songs give place to sighing; when hope within me dies;
I draw the closer to Him; from care He sets me free;
His eye is on the sparrow and I know He watches me.
His eye is on the sparrow and I know He watches me.

I sing because I'm happy;
I sing because I'm free;
His eye is on the sparrow
And I know He watches me...

ISUS este DOMN si IMPARAT


BUCURIE, PACE si NADEJDE intr-un cuvant, ISUS , FIUL LUI DUMNEZEU intrupat. Pentru cine a strabatut Universul sa se faca Om, pentru cine s-a luptat cu satana dealungul vremilor ca sa-Si implieasca menirea? De ce a facut-o? De ce n-a abandonat planul Tatalui la greu? Trebuie ca avem mare pret in ochii Tatalui !!! Oare sa mai fim purtatori ai mahramei, incat nu vedem de unde ne-a scos Dumnezeu si cu ce pret ? Bucuria trebuie sa emane din noi, din Cel ce este in noi, ea este roada Duhului Sfant.


Sunt tot felul de bucurii bune, cu diferite ocazii, impliniri, realizari, dar acestea trec si doresti din nou si din nou sa se repete, pe cand prezenta lui Dumnezeu este o stare permanenta de bucurie. Chiar si in stare de suferinta, in incercari copii Lui Dumnezeu nu sunt lipsiti de bucurie. Daniel in groapa cu lei , prietenii in cuptorul incins, Petru in inchisoare, Pavel in lanturi...etc. Aveau o pace care vine de sus si se manifesta in launtrul fiintei celor ce-L au pe Isus ca Domn la purtator. Erau plini de bucurie!



Cum Doamne?
Fericirea este ceea ce esti, nu ceea ce ai. Da, sunt copilul Tau si-mi este deajuns. Bucuria vine dinlauntrul fiintei mele coplesite de dragostea care curge, curge si iar curge de sus in jos. Oare cat se intoarce dinspre mine spre Cel ce mi-a dat-o ?

Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac ! Aceasta-i dragostea suprema, care S-a dat totalmente. Cat ne dam noi Lui ? Ne-a dat si darul credintei care ne ajuta sa ne separam de trecutul intunecat . Suntem separati de trecut, de lume pentru scopuri divine. Ne-a trimis pe Mangaietorul, Duhul Sfant, Duhul Adevarului ca sa ne calauzeasca in tot adevarul, ne-a lasat cuvantul scris ,ca sa-L cunoastem, pentru a nu rataci in tot felul de invataturi stricate. Doamne, cat de mult ne protejezi, ne porti de grija, ne povatuiesti!


Doamne cat de mult Tu ne-ai iubit ! Cum imi traiesc eu viata aceasta noua primita in dar prin Fiul Sau, datorita harului Lui ? Ma pregatesc sa mor fata de eul meu si asta o fac in fiecare zi ? La inceput eram doar o ideie in mintea Lui Dumnezeu, apoi am devenit om in inima Lui dupa chipul Sau. De aceea ma pregatesc sa mor(eul meu) in fiecare zi ,pentru a deveni din nou ceea ce eram candva in vesnicie,curat si neantinat de lume. Tocmai de aceea a venit Fiul Sau sa restabileasca relatia de Tata fiu/fica. Pentru aceasta trebuie sa beau sa mananc din ISUS, in fiecare zi pana ajung la statura ce-o aveam in vesnicie.


O, Isuse, vino in fiecare celula a fiintei mele pana ce caracterul Tau ia chip in mine, caci in El, prin El, si pentru EL sunt toate lucrurile, a Lui sa fie toata slava in vecii vecilor Amin!

Dragii mei, nu priviti in urma ci plini de nadejde si indrazneala, ridicati-va ochii in sus de unde vine izbavirea si nu uitati caci Cel ce vine, va veni si nu va zabovi.Fiti plini de indrazneala sa-L marturisiti cu tot ce a pus El in voi, nu cu de-ale voastre, caci numai ce vine de sus se intoarce sus cu rod. Vegheati si rugati-va,(aici ataca Satana sa ne faca lenesi si neroditori) ca sa nu cadeti in ispita,caci duhul, in adevar, este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa. (Mat.2 :41)


Prinde-ne de mana Doamne, caci despartiti de Tine nu putem face nimic si hai cu noi caci este mult de lucru pe ogorul Tau. Fiti bucurosi ca Fiul Lui Dumnezeu a venit la noi sa ne faca fratii Lui sa ne relege de Dumnezeu dandu-ne dreptul sa fim copii Lui Dumnezeu si-I putem spune Ava ! TATA.

Ce mare har ! Ioan 20.17 Atata putere si incredere imi da acest verset, incat imi vine sa strig de bucurie. Pentru prima data in Biblie Fiul Lui Dumnezeu spune :...Ci du-te la fratii Mei,si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru. Eu IL cred pe cuvant, din El curg izvoarele biruintei noastre asupra raului. Aleluia, Slava Tie Isuse!


Cu toata dragostea va doresc sa fiti fericiti in toate zilele vietii voastre,a veti de ce. ISUS este DOMN si IMPARAT, noi suntem ai Lui,

Sora Ana si Nicu Iordache

marți, decembrie 16, 2008

Bucuria: in Matei, Marcu , Luca si Ioan




Matei 2:10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
Matei 5:12 Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.
Matei 13:20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, şi-l primeşte îndată cu bucurie;

Matei 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
Matei 18:13 Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră.

Matei 25:21 Stăpânul său i-a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.'
Matei 25:23 Stăpânul său i-a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!'
Matei 28:8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

Matei 28:9 Dar iată că le-a întâmpinat Isus, şi le-a zis: "Bucuraţi-vă!" Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s-au închinat.
Marcu 4:16 Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;
Marcu 14:11 Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâinile lor.


Luca 1:14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
Luca 1:44 Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
Luca 1:47 şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,


Luca 1:58 Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
Luca 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.


Luca 8:13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă, sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
Luca 8:40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
Luca 10:17 Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie, şi au zis: "Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău."


Luca 10:20 Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri."
Luca 10:21 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt, şi a zis: "Tată, Doamne al cerului şi al pământului; Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu."
Luca 13:17 Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe care le făcea El.


Luca 15:5 După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
Luca 15:6 şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.'

Luca 15:7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
Luca 15:9 După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.'
Luca 15:10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."


Luca 15:32 Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit."
Luca 19:6 Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
Luca 19:37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.


Luca 22:5 Ei s-au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.
Luca 23:8 Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
Luca 24:41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?"


Luca 24:52 După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Ioan 3:29 Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.
Ioan 4:36 Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.


Ioan 8:56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat."
Ioan 11:15 "Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el."
Ioan 14:28 Aţi auzit că v-am spus: ,Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.' Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: ,Mă duc la Tatăl;' căci Tatăl este mai mare decât Mine.


Ioan 15:11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 16:20 Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plânge şi, vă veţi târgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Ioan 16:21 Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.


Ioan 16:22 Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
Ioan 16:24 Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

Ioan 17:13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
Ioan 20:20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.

duminică, decembrie 14, 2008

OAMENII SUNT OAMENI; DUMNEZEU ESTE DUMNEZEU



Eu, Eu te mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului care trece ca iarba, şi să Îl uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? Isaia 51.12-13


Să luăm aceste versete ca parte a noastră pentru această zi. Tu, care tremuri şi-ţi este frică, citeşte-le, crede-le, hrăneşte-te cu ele şi adu-le înaintea lui Dumnezeu. Acela de care te temi tu, nu este decât un om, în timp ce Acela care îţi făgăduieşte mângâierea şi ajutorul Său este Dumnezeul tău, Făcătorul tău şi Creatorul cerului şi al pământului. De altfel, ocrotirea Sa puternică face mai mult decât a te păzi de o primejdie mărginită.

Unde este furia asupritorului tău? El este în mâna Domnului. Această mânie nu este decât aceea a unei făpturi muritoare; ea va trece în clipa când suflarea de viaţă va părăsi nările sale. Pentru ce să avem teamă de un suflet care este tot atât de slab ca şi noi? Să nu Îl înjosim pe Dumnezeu, făcându-ne un dumnezeu dintr-un om păcătos, după cum putem să facem, fie printr-o teamă exagerată sau printr-o dragoste exagerată pe care i-o păstrăm unui om. Să privim oamenii ca oameni şi pe Dumnezeu ca Dumnezeu. Astfel vom merge liniştiţi pe cărarea îndatoririlor, temându-ne de Dumnezeu şi neavând nici o altă frică.
(Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu)

sâmbătă, decembrie 13, 2008

Meaning of Christmas


“Of all things of heaven and earth of which we bear testimony, none is so
important as our witness that Jesus, the Christmas child, condescended to
come to earth from the realms of His Eternal Father, here to work among men
as healer and teacher, our Great Exemplar.

And further, and most important,
He suffered on Calvary’s cross as an atoning sacrifice for all mankind. At
this time of Christmas, this season when gifts are given, let us not forget
that God gave His Son, and His Son gave His life, that each of us might have
the gift of eternal life.”

Gordon B. Hinckley, Ensign, Dec 1992, 2


joi, decembrie 04, 2008

Evenimente recente care vor avea loc in Sibiu

Concert de colinde:

5 decembrie, Piata Mare, Intrare libera
Ora 18:00 - Concert Snaco Dixie
Ora 19:00 - Concert Paula Seling
Organizatori: Primaria Sibiu


Primaria Sibiu impreuna cu organizatorii Targului de Craciun au pregatit o "Gala de patinaj" Artistii care vor evolua in fata sibienilor sunt campioni europeni si mondiali, iar intrarea este gratuita. Gala de patinaj va incepe sambata 6 decembrie, de la ora 19:30.
Locul de desfasurare:
Piata Mare, Sibiu.


Sâmbătă, 6 decembrie, la ora 12:00, în curtea Palatului Brukenthal, şi la ora 13 :00, în curtea Muzeului de Istorie “Casa Altemberger” vor avea loc două concerte de colinde susţinut de un cor format din absolvenţii Conservatorului din Cluj-Napoca.



Parada mãstilor şi a costumului popular
6 Decembrie 2008


Complexul Naţional Muzeal „ASTRA" doresţe sã recreeze atmosfera tradiţională în oraşul Sibiu, acum în preajma sărbătorilor de iarnă, readucând în atenţia publicului şi a tuturor turiştilor prezenţi în cetatea sibiană, vechea tradiţie a cãlãreţilor transilvãneni, îmbinată armonios cu spiritul festiv al sezonului.

Orele 11.00Parcul Tineretului (debarcarea cailor din maşină şi pregătirea paradei)

Orele 11.00 – 12.00 – parcurgerea traseului din Parcul Tineretului în Piaţa Mare (str. Filarmonicii - Piaţa Mare)

Orele 12.00 – 13.00 – parada călăreţilor din Piaţa Mare şi Piaţa Mică; moment de deschidere în fata Casei Artelor (Piaţa Mică)

Orele 13.00 – 15.00 – parada călăreţilor pe traseul Piaţa Mare – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului (Bulevardul Nicolae Bălcescu cu traversarea Şoselei Andrei Şaguna în dreptul Hotelului Continental Forum; Bulevardul Victoriei – Parcul Sub Arini – Aleea Călăreţilor - Dumbravă)

Orele 15.00 – 17.00 - Colind în Muzeul în aer liber

Orele 17.00 îmbarcarea cailor spre Şeica Mare – Muzeul în aer liber, poarta 1



Concert de Craciun Johann Strauss Ensemble- Best of Vienna la Sibiu



Locul de desfasurare: Sala Thalia, Str. Cetatii 3-5
Ora de incepere: 19:00, 14 Decembrie 2008

Sub bagheta prim solistului si dirijorului Russell McGregor, orchestra austriaca va interpreta un repertoriu format din celebre lucrari ale familiei de compozitori Strauss si ale altor mari compozitori, lucrari ce se gasesc in patrimoniul cultural universal.

Prim solistul si dirijorul acestui concert este talentatul si charismaticul concertmaster al orchestrei celebrului palat Schonbrunn din Viena, Russell McGregor. El a avut ocazia sa ii acompanieze si 'dirijeze' pe Luciano Pavarotti, Jose Carreras, Placido Domingo, si multi altii.

Johann Strauss Ensemble a fost fondat in 1985 de catre muzicienii din Bruckner Orchesters Linz. In afara concertelor care pot fi comparate cu celebrul Neujahrskonzert din Viena, ansamblul a devenit popular gratie spiritului in care apare pe scena, un spirit tipic Strauss, cu un dirijor ce este in acelasi timp si solist-interpret.

Pana in prezent, Johann Strauss Ensemble a concertat cu succes la Paris, Londra, Monaco, Madrid, Roma, Berlin, Salzburg, Viena, Tokyo si in multe alte orase ale lumii, colaborand cu violonisti precum Joji Hattori, Aleksey Igudesman sau Alfred Pfleger. De-a lungul anilor, ei au fost dirijati de Martin Sieghart, Christoph Campestrini sau Werner Steinmetz.


Concert grup vocal "Acapella"

Locul de desfasurare: Piata Mare, Sibiu

Vineri 19 decembrie, ora 19

Intrarea libera


Mai multe evenimente ale lunii decembrie a anului 2008 puteti gasi pe site'ul Sibiului.

Va doresc o imbogatire spirituala, intelectuala si culturala cat mai vasta ! :)






marți, decembrie 02, 2008

When a child is born!



A ray of hope flickers in the sky
A tiny star lights up way up high
All across the land, dawns a brand new morn
This comes to pass when a child is born

A silent wish sails the seven seas
The winds of change whisper in the trees
And the walls of doubt crumble, tossed and torn
This comes to pass when a child is born

A rosy hue settles all around
You've got the feel you're on solid ground
For a spell or two, no-one seems forlorn
This comes to pass when a child is born

And all of this happens because the world is waiting
Waiting for one child
Black, white, yellow, no-one knows
But a child that will grow up and turn tears to laughter
Hate to love, war to peace and everyone to everyone's neighbour
And misery and suffering will be words to be forgotten, forever

It's all a dream, an illusion now
It must come true, sometime soon somehow
All across the land, dawns a brand new morn
This comes to pass when a child is born.

duminică, noiembrie 30, 2008

Doamne daca vrei Tu poti

sâmbătă, noiembrie 29, 2008

marți, noiembrie 25, 2008

MUNŢI PREFĂCUŢI ÎN ŞES


Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: „îndurare, îndurare cu ea”. Zaharia 4.7


În această zi un munte de greutăţi sau de lipsuri cumplite poate să apară în viaţa noastră şi judecând omeneşte s-ar părea că nu se poate găsi nici o cale pe care să trecem peste acest munte sau să-l ocolim. Dar îndată ce intervine credinţa, muntele va dispare şi în locul lui va fi o câmpie. Pentru aceasta, credinţa trebuie, înainte de toate, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care zice: „Lucrul acesta nu se va face nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor". Acest mare adevăr este puterea care ne face să biruim încercările de neînvins ale vieţii.


Eu văd că nu pot să fac nimic, şi că orice sprijin omenesc nu este decât o deşertăciune. Nu pot într-adevăr să mă reazem pe nici un sprijin văzut, dar puterea mea este în Duhul Sfânt nevăzut. Dumnezeu singur trebuie să lucreze şi eu trebuie să încetez de a mă încrede în oameni şi în mijloacele omeneşti.


Când Cel Atotputernic ia în mână treburile poporului Său, munţii de greutate dispar. Popoarele sunt în mâna Sa mai uşoare decât o minge în mâna unui copil, şi El pune la dispoziţia mea puterea care le face să se mişte. Dacă acum Domnul mă cheamă să mut unul din aceşti munţi, o voi face în numele Său. Oricât de înalt ar fi, el se preface în câmpie înaintea mea, o făptură slabă; căci Domnul a vorbit.
Cine ar putea să se teamă, când are lângă el pe Dumnezeu Cel Atotputernic?

STĂRUINŢA CARE CUCEREŞTE


Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta... Deuteronom 7.22

Să nu ne aşteptăm să câştigăm biruinţe pentru Domnul Isus dintr-o singură lovitură. Apucăturile şi obiceiurile rele dispar greu. Într-o asemenea inimă trebuie ani de lucru pentru a alunga unul singur din numeroasele năravuri care murdăresc sufletul omenesc. Dar să ducem cu putere lupta mai departe, chiar atunci când nu câştigăm aparent decât puţină izbândă. Datoria noastră în lume este să o câştigăm pentru Domnul Isus.

Niciodată să nu ne plecăm în faţa răului, ci să-l stârpim. Niciodată să nu încercăm să ne obişnuim cu întinăciunea, ci să luptăm împotriva ei necurmat. Necredinţa, beţia, necurăţia, asuprirea, deşertăciunea lumească, rătăcirea, toate trebuie alungate.


Numai Dumnezeul nostru poate să împlinească acest lucru. El lucrează prin slujitorii Săi credincioşi, şi binecuvântat să fie El că ne-a făgăduit că este cu noi. „Domnul Dumnezeul tău va izgoni aceste neamuri dinaintea ta." El va face aceasta puţin câte puţin, ca să ne înveţe să stăruim în credinţă neclintită, să veghem necurmat şi să ne ferim de tot ce este din firea pământească. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare biruinţă cât de mică şi să-I cerem alta nouă. Să nu punem sabia în teacă până n-au fost câştigate toate locurile inimii noastre pentru Domnul Isus.

Curaj deci! Să-naintăm pas cu pas. Multe biruinţe mici vor aduce la sfârşit o biruinţă deplină.

The Holy Bible - King James Version - Psalm 107



1: O give thanks unto the LORD, for he is good: for his mercy endureth for ever.
2: Let the redeemed of the LORD say so, whom he hath redeemed from the hand of the enemy;
3: And gathered them out of the lands, from the east, and from the west, from the north, and from the south.
4: They wandered in the wilderness in a solitary way; they found no city to dwell in.
5: Hungry and thirsty, their soul fainted in them.
6: Then they cried unto the LORD in their trouble, and he delivered them out of their distresses.
7: And he led them forth by the right way, that they might go to a city of habitation.
8: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
9: For he satisfieth the longing soul, and filleth the hungry soul with goodness.
10: Such as sit in darkness and in the shadow of death, being bound in affliction and iron;
11: Because they rebelled against the words of God, and contemned the counsel of the most High:
12: Therefore he brought down their heart with labour; they fell down, and there was none to help.
13: Then they cried unto the LORD in their trouble, and he saved them out of their distresses.
14: He brought them out of darkness and the shadow of death, and brake their bands in sunder.
15: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
16: For he hath broken the gates of brass, and cut the bars of iron in sunder.
17: Fools because of their transgression, and because of their iniquities, are afflicted.
18: Their soul abhorreth all manner of meat; and they draw near unto the gates of death.
19: Then they cry unto the LORD in their trouble, and he saveth them out of their distresses.
20: He sent his word, and healed them, and delivered them from their destructions.
21: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
22: And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing.
23: They that go down to the sea in ships, that do business in great waters;
24: These see the works of the LORD, and his wonders in the deep.
25: For he commandeth, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof.
26: They mount up to the heaven, they go down again to the depths: their soul is melted because of trouble.
27: They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and are at their wits' end.
28: Then they cry unto the LORD in their trouble, and he bringeth them out of their distresses.
29: He maketh the storm a calm, so that the waves thereof are still.
30: Then are they glad because they be quiet; so he bringeth them unto their desired haven.
31: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
32: Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the assembly of the elders.
33: He turneth rivers into a wilderness, and the watersprings into dry ground;
34: A fruitful land into barrenness, for the wickedness of them that dwell therein.
35: He turneth the wilderness into a standing water, and dry ground into watersprings.
36: And there he maketh the hungry to dwell, that they may prepare a city for habitation;
37: And sow the fields, and plant vineyards, which may yield fruits of increase.
38: He blesseth them also, so that they are multiplied greatly; and suffereth not their cattle to decrease.
39: Again, they are minished and brought low through oppression, affliction, and sorrow.
40: He poureth contempt upon princes, and causeth them to wander in the wilderness, where there is no way.
41: Yet setteth he the poor on high from affliction, and maketh him families like a flock.
42: The righteous shall see it, and rejoice: and all iniquity shall stop her mouth.
43: Whoso is wise, and will observe these things, even they shall understand the lovingkindness of the LORD.

FOAME POTOLITĂ




Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sunetul flămând.
Psalmul 107.9.

E bine să suspinăm şi, cu cât suspinele vor fi mai mari, cu atât mai bine. Dumnezeu găseşte plăcere să împlinească dorinţele sufletelor noastre, oricât ar fi ele de adânci şi mari. Ca Dumnezeu să dea mult, noi să dorim mult. Starea noastră sufletească nu este sănătoasă atâta timp cât suntem mulţumiţi de noi înşine şi nu simţim alte nevoi.

Aceste dorinţe după un har mai mare şi aceste suspine care nu se pot spune sunt greutăţi care cresc, dar astfel de greutăţi am vrea să le simţim totdeauna mai mult. Oh, dacă Duhul Tău ne-ar face să suspinăm şi să strigăm cu tot mai multă ardoare după cele mai bune lucruri!

Foamea nepotolită nu este plăcută; dar fericiţi sunt aceia care au foame şi sete după neprihănire. Nu numai că foamea lor va fi potolită, dar ea va fi săturată din belşug. Ei vor primi nu numai o hrană oarecare, ci li se va da o hrană potrivită cu slava Domnului şi vor primi bunuri care vin din bogăţiile lui Dumnezeu.

De aceia să nu se tulbure deloc cei care suspină din cauza foamei pe care o simt, ci să-şi unească glasul lor cu glasul psalmistului care de asemeni tânjeşte după slava lui Dumnezeu şi Îl laudă pe Domnul pentru bunătăţile şi minunile Lui printre fiii oamenilor.

Dumnezeul crizelor noastre I



A început să ni se facă frică... Visăm copii cu burţile lipite se şira spinării, cipuri, cozi la orez, cantine sociale.

Ziua de mâine e îmbrăcată în culori tot mai negre. Citisem undeva că Van Hals e singurul pictor ce-a reuşit să realizeze 48 nuanţe de negru. Noi ni le-am însuşit pe toate.

Panica s-a instaurat liniştită peste români după ce a zguduit frăţietatea din America. Eram într-o biserică şi la timpul de rugăciune am primit un bilet de peste ocean cu dorinţa de-a ne ruga pentru sora Viorica ca să-şi poată vinde cele 8 case pe care le-a construit cu bani din bancă şi acum nu i le mai cumpără nimeni. Nu ştiu dacă le-a vândut pentru că rugăciunea mi s-a părut destul de moale şi neconcludentă.

M-am hotărât să scriu despre criză pentru că-i trendy subiectul.

O primă cugetare ar fi că, deşi suntem de câţiva ani buni în criză spirituală, aceasta n-a fost sesizată de mulţi. A trebuit să ne fie atacat contul şi locul de muncă, să ne panicăm, dovadă a faptului că Împărăţia lui Dumnezeu e prioritară doar pentru puţini.

Omenirea e în criză spirituală, morală, familială, politică, relaţională şi abia la urmă economică pentru că acest colaps economic este consecinţa celorlalte falimente.

Analogia cu plecarea spre Canaan a poporului ales nu poate să ne scape. Deşi li se propusese o viaţă minunată în ţara promisă, aceasta părea atât de îndepărtată, iar castraveţii Egiptului atât de buni.

Niciodată nu s-au frământat pe drum decât din cauza mâncării ce li se părea că lipseşte. Au mai plâns când a murit Moise. După ce l-au bârfit la greu şi i-au uzurpat autoritatea cât au putut, când a murit l-au bocit 30 de zile. La noi la pocăiţi, bun eşti când eşti mort.

Dar nu despre asta vroiam să scriu eu acum, ci despre criză. Şi nici măcar despre ea, ci despre Cel care se vorbeşte aşa puţin în criză: Dumnezeu. (va urma)

V l a d i m i r _ P u s t a n


Sursa: http://www.ciresarii.ro/new/editorial.php

duminică, noiembrie 16, 2008

sâmbătă, noiembrie 15, 2008

In Tine, Doamne, e Odihna mea...


In Tine, Doamne, e Odihna mea,
Si fara Tine, Viata nu-i a mea,
In toiul noptii, misterul Tau ma infasoara,
Si foamea dupa Tine se strecoara.

Tu esti Visul meu sublim,
Incredere-n suspin,
Lumina din Etern,
Comoara ce transforma,
Somnul greu si tern.

Pentru Tine eu respir
Si fara Tine, visul meu se risipeste,
Tu Sensul existentei,
Din Viata Ta, primesc o noua viata.


Asa este Laura, asa este ! Triumfatoare pezie!


vineri, noiembrie 14, 2008