1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2 pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
3 pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
4 ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -
5 să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă -
6 pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc.
7 Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gâtul tău.
10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
11 Dacă-ţi vor zice: "Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12 haidem să-i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!" -
15 fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
22 "Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?
23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...
24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni ia seama,
25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea şi eu, voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.
28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât ştiinţa, şi n-au ales frica Domnului,
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.
31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
