Blestemată să fie ziua în care m-am născut

Ieremia 20:14 Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată!

Ieremia 20:15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: "Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească", şi l-a umplut de bucurie cu ea!

Ieremia 20:16 Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

Ieremia 20:17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu!" De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?

Ieremia 20:18 Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

14 Cursed be the day I was born! May the day my mother bore me not be blessed!

15 Cursed be the man who brought my father the news,
who made him very glad, saying,
"A child is born to you—a son!"

16 May that man be like the towns
the LORD overthrew without pity.
May he hear wailing in the morning,
a battle cry at noon.

17 For he did not kill me in the womb,
with my mother as my grave,
her womb enlarged forever.

18 Why did I ever come out of the womb
to see trouble and sorrow
and to end my days in shame?

Iov 3:1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

Iov 3:2 A luat cuvântul şi a zis:

Iov 3:3 "Blestemată să fie ziua în care m-am născut,

Iov 3:4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Iov 3:5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

Iov 3:6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Iov 3:7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Iov 3:8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;

Iov 3:9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Iov 3:10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Iov 3:11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

Iov 3:12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?

Iov 3:13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

Iov 3:14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,

Iov 3:15 cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Iov 3:16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

Iov 3:17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Iov 3:18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Iov 3:19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,

Iov 3:21 care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,

Iov 3:22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? -

Iov 3:23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?

Iov 3:24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Iov 3:25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

Iov 3:26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine."


1 After this, Job opened his mouth and cursed the day of his birth. 2 He said:

3 "May the day of my birth perish,
and the night it was said, 'A boy is born!'

4 That day—may it turn to darkness;
may God above not care about it;
may no light shine upon it.

5 May darkness and deep shadow ^[a] claim it once more;
may a cloud settle over it;
may blackness overwhelm its light.

6 That night—may thick darkness seize it;
may it not be included among the days of the year
nor be entered in any of the months.

7 May that night be barren;
may no shout of joy be heard in it.

8 May those who curse days ^[b] curse that day,
those who are ready to rouse Leviathan.

9 May its morning stars become dark;
may it wait for daylight in vain
and not see the first rays of dawn,

10 for it did not shut the doors of the womb on me
to hide trouble from my eyes.

11 "Why did I not perish at birth,
and die as I came from the womb?

12 Why were there knees to receive me
and breasts that I might be nursed?

13 For now I would be lying down in peace;
I would be asleep and at rest

14 with kings and counselors of the earth,
who built for themselves places now lying in ruins,

15 with rulers who had gold,
who filled their houses with silver.

16 Or why was I not hidden in the ground like a stillborn child,
like an infant who never saw the light of day?

17 There the wicked cease from turmoil,
and there the weary are at rest.

18 Captives also enjoy their ease;
they no longer hear the slave driver's shout.

19 The small and the great are there,
and the slave is freed from his master.

20 "Why is light given to those in misery,
and life to the bitter of soul,

21 to those who long for death that does not come,
who search for it more than for hidden treasure,

22 who are filled with gladness
and rejoice when they reach the grave?

23 Why is life given to a man
whose way is hidden,
whom God has hedged in?

24 For sighing comes to me instead of food;
my groans pour out like water.

25 What I feared has come upon me;
what I dreaded has happened to me.

26 I have no peace, no quietness;
I have no rest, but only turmoil."