marți, noiembrie 11, 2008

CÂNTECUL ÎNCREDERII




Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte.

Psalmul 138:7

Dacă ni se pare înfiorător să trecem prin strâmtorare, totuşi mersul nostru e binecuvântat, căci îl însoţeşte o făgăduinţă specială. Şi dacă avem o făgăduinţa sfântă, ce poate realiza strâmtorarea? Ce mă învaţă Domnul aici? Acest: „Tu mă înviorezi", îmi spune că atunci voi avea mai multă viaţă, putere şi credinţă. Nu este adevărat că deseori greutăţile ne înviorează, aşa cum face aerul proaspăt când simţim că suntem gata să leşinăm?

În faţa furiei vrăjmaşilor noştri şi mai ales a Satanei, voi întinde oare mâna pentru a-i lovi? Nu. Căci Domnul meu va folosi braţul Său, mai puternic decât al meu, şi mă va apăra împotriva lor, mai bine decât aş putea-o face eu. Domnul zice: „Răzbunarea este a Mea". El mă va scăpa prin puterea şi înţelepciunea Sa. Ce mai doresc?

Inima mea, spune-ţi adesea această făgăduinţă, până ce o vei putea folosi ca un cântec plin de încredere şi mângâiere în zilele triste. Roagă-te să te învioreze, şi restul încredinţează-l în mâinile Domnului, care va împlini totul pentru binele tău.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Acum am inteles: nu cred ca ai primit mesajul meu anterior. Spuneam ca Ii multumesc Lui Dzeu pt ca am gasit blogul tau, e minunat, prin ceea ce Domnul a pus in tine, El aprinde flacara dragostei Lui in inimi...cuvintele tale sunt k o oaza de lumina pe cararea vietii noastre.Multumim Dlui pt tine si pt tot ce a pus in tine!

Fii binecuvantata!

Laura (Arad)