MUNŢI PREFĂCUŢI ÎN ŞES

Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: „îndurare, îndurare cu ea”. Zaharia 4.7


În această zi un munte de greutăţi sau de lipsuri cumplite poate să apară în viaţa noastră şi judecând omeneşte s-ar părea că nu se poate găsi nici o cale pe care să trecem peste acest munte sau să-l ocolim. Dar îndată ce intervine credinţa, muntele va dispare şi în locul lui va fi o câmpie. Pentru aceasta, credinţa trebuie, înainte de toate, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care zice: „Lucrul acesta nu se va face nici prin tărie, nici prin putere, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Oştirilor". Acest mare adevăr este puterea care ne face să biruim încercările de neînvins ale vieţii.


Eu văd că nu pot să fac nimic, şi că orice sprijin omenesc nu este decât o deşertăciune. Nu pot într-adevăr să mă reazem pe nici un sprijin văzut, dar puterea mea este în Duhul Sfânt nevăzut. Dumnezeu singur trebuie să lucreze şi eu trebuie să încetez de a mă încrede în oameni şi în mijloacele omeneşti.


Când Cel Atotputernic ia în mână treburile poporului Său, munţii de greutate dispar. Popoarele sunt în mâna Sa mai uşoare decât o minge în mâna unui copil, şi El pune la dispoziţia mea puterea care le face să se mişte. Dacă acum Domnul mă cheamă să mut unul din aceşti munţi, o voi face în numele Său. Oricât de înalt ar fi, el se preface în câmpie înaintea mea, o făptură slabă; căci Domnul a vorbit.
Cine ar putea să se teamă, când are lângă el pe Dumnezeu Cel Atotputernic?

STĂRUINŢA CARE CUCEREŞTE

Şi Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta... Deuteronom 7.22

Să nu ne aşteptăm să câştigăm biruinţe pentru Domnul Isus dintr-o singură lovitură. Apucăturile şi obiceiurile rele dispar greu. Într-o asemenea inimă trebuie ani de lucru pentru a alunga unul singur din numeroasele năravuri care murdăresc sufletul omenesc. Dar să ducem cu putere lupta mai departe, chiar atunci când nu câştigăm aparent decât puţină izbândă. Datoria noastră în lume este să o câştigăm pentru Domnul Isus.

Niciodată să nu ne plecăm în faţa răului, ci să-l stârpim. Niciodată să nu încercăm să ne obişnuim cu întinăciunea, ci să luptăm împotriva ei necurmat. Necredinţa, beţia, necurăţia, asuprirea, deşertăciunea lumească, rătăcirea, toate trebuie alungate.


Numai Dumnezeul nostru poate să împlinească acest lucru. El lucrează prin slujitorii Săi credincioşi, şi binecuvântat să fie El că ne-a făgăduit că este cu noi. „Domnul Dumnezeul tău va izgoni aceste neamuri dinaintea ta." El va face aceasta puţin câte puţin, ca să ne înveţe să stăruim în credinţă neclintită, să veghem necurmat şi să ne ferim de tot ce este din firea pământească. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare biruinţă cât de mică şi să-I cerem alta nouă. Să nu punem sabia în teacă până n-au fost câştigate toate locurile inimii noastre pentru Domnul Isus.

Curaj deci! Să-naintăm pas cu pas. Multe biruinţe mici vor aduce la sfârşit o biruinţă deplină.

The Holy Bible - King James Version - Psalm 107

1: O give thanks unto the LORD, for he is good: for his mercy endureth for ever.
2: Let the redeemed of the LORD say so, whom he hath redeemed from the hand of the enemy;
3: And gathered them out of the lands, from the east, and from the west, from the north, and from the south.
4: They wandered in the wilderness in a solitary way; they found no city to dwell in.
5: Hungry and thirsty, their soul fainted in them.
6: Then they cried unto the LORD in their trouble, and he delivered them out of their distresses.
7: And he led them forth by the right way, that they might go to a city of habitation.
8: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
9: For he satisfieth the longing soul, and filleth the hungry soul with goodness.
10: Such as sit in darkness and in the shadow of death, being bound in affliction and iron;
11: Because they rebelled against the words of God, and contemned the counsel of the most High:
12: Therefore he brought down their heart with labour; they fell down, and there was none to help.
13: Then they cried unto the LORD in their trouble, and he saved them out of their distresses.
14: He brought them out of darkness and the shadow of death, and brake their bands in sunder.
15: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
16: For he hath broken the gates of brass, and cut the bars of iron in sunder.
17: Fools because of their transgression, and because of their iniquities, are afflicted.
18: Their soul abhorreth all manner of meat; and they draw near unto the gates of death.
19: Then they cry unto the LORD in their trouble, and he saveth them out of their distresses.
20: He sent his word, and healed them, and delivered them from their destructions.
21: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
22: And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing.
23: They that go down to the sea in ships, that do business in great waters;
24: These see the works of the LORD, and his wonders in the deep.
25: For he commandeth, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof.
26: They mount up to the heaven, they go down again to the depths: their soul is melted because of trouble.
27: They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and are at their wits' end.
28: Then they cry unto the LORD in their trouble, and he bringeth them out of their distresses.
29: He maketh the storm a calm, so that the waves thereof are still.
30: Then are they glad because they be quiet; so he bringeth them unto their desired haven.
31: Oh that men would praise the LORD for his goodness, and for his wonderful works to the children of men!
32: Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the assembly of the elders.
33: He turneth rivers into a wilderness, and the watersprings into dry ground;
34: A fruitful land into barrenness, for the wickedness of them that dwell therein.
35: He turneth the wilderness into a standing water, and dry ground into watersprings.
36: And there he maketh the hungry to dwell, that they may prepare a city for habitation;
37: And sow the fields, and plant vineyards, which may yield fruits of increase.
38: He blesseth them also, so that they are multiplied greatly; and suffereth not their cattle to decrease.
39: Again, they are minished and brought low through oppression, affliction, and sorrow.
40: He poureth contempt upon princes, and causeth them to wander in the wilderness, where there is no way.
41: Yet setteth he the poor on high from affliction, and maketh him families like a flock.
42: The righteous shall see it, and rejoice: and all iniquity shall stop her mouth.
43: Whoso is wise, and will observe these things, even they shall understand the lovingkindness of the LORD.

FOAME POTOLITĂ

Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sunetul flămând. Psalmul 107.9.

E bine să suspinăm şi, cu cât suspinele vor fi mai mari, cu atât mai bine. Dumnezeu găseşte plăcere să împlinească dorinţele sufletelor noastre, oricât ar fi ele de adânci şi mari. Ca Dumnezeu să dea mult, noi să dorim mult. Starea noastră sufletească nu este sănătoasă atâta timp cât suntem mulţumiţi de noi înşine şi nu simţim alte nevoi.

Aceste dorinţe după un har mai mare şi aceste suspine care nu se pot spune sunt greutăţi care cresc, dar astfel de greutăţi am vrea să le simţim totdeauna mai mult. Oh, dacă Duhul Tău ne-ar face să suspinăm şi să strigăm cu tot mai multă ardoare după cele mai bune lucruri!

Foamea nepotolită nu este plăcută; dar fericiţi sunt aceia care au foame şi sete după neprihănire. Nu numai că foamea lor va fi potolită, dar ea va fi săturată din belşug. Ei vor primi nu numai o hrană oarecare, ci li se va da o hrană potrivită cu slava Domnului şi vor primi bunuri care vin din bogăţiile lui Dumnezeu.

De aceia să nu se tulbure deloc cei care suspină din cauza foamei pe care o simt, ci să-şi unească glasul lor cu glasul psalmistului care de asemeni tânjeşte după slava lui Dumnezeu şi Îl laudă pe Domnul pentru bunătăţile şi minunile Lui printre fiii oamenilor.

Dumnezeul crizelor noastre I

A început să ni se facă frică... Visăm copii cu burţile lipite se şira spinării, cipuri, cozi la orez, cantine sociale.

Ziua de mâine e îmbrăcată în culori tot mai negre. Citisem undeva că Van Hals e singurul pictor ce-a reuşit să realizeze 48 nuanţe de negru. Noi ni le-am însuşit pe toate.

Panica s-a instaurat liniştită peste români după ce a zguduit frăţietatea din America. Eram într-o biserică şi la timpul de rugăciune am primit un bilet de peste ocean cu dorinţa de-a ne ruga pentru sora Viorica ca să-şi poată vinde cele 8 case pe care le-a construit cu bani din bancă şi acum nu i le mai cumpără nimeni. Nu ştiu dacă le-a vândut pentru că rugăciunea mi s-a părut destul de moale şi neconcludentă.

M-am hotărât să scriu despre criză pentru că-i trendy subiectul.

O primă cugetare ar fi că, deşi suntem de câţiva ani buni în criză spirituală, aceasta n-a fost sesizată de mulţi. A trebuit să ne fie atacat contul şi locul de muncă, să ne panicăm, dovadă a faptului că Împărăţia lui Dumnezeu e prioritară doar pentru puţini.

Omenirea e în criză spirituală, morală, familială, politică, relaţională şi abia la urmă economică pentru că acest colaps economic este consecinţa celorlalte falimente.

Analogia cu plecarea spre Canaan a poporului ales nu poate să ne scape. Deşi li se propusese o viaţă minunată în ţara promisă, aceasta părea atât de îndepărtată, iar castraveţii Egiptului atât de buni.

Niciodată nu s-au frământat pe drum decât din cauza mâncării ce li se părea că lipseşte. Au mai plâns când a murit Moise. După ce l-au bârfit la greu şi i-au uzurpat autoritatea cât au putut, când a murit l-au bocit 30 de zile. La noi la pocăiţi, bun eşti când eşti mort.

Dar nu despre asta vroiam să scriu eu acum, ci despre criză. Şi nici măcar despre ea, ci despre Cel care se vorbeşte aşa puţin în criză: Dumnezeu. (va urma)

V l a d i m i r _ P u s t a n


Sursa: http://www.ciresarii.ro/new/editorial.php