Incepe de azi sa fi de acord cu DUMNEZEU

Din nou în cuptor

(Stiu ca sesiunea e aproape pe sfarsite, dar articolul acesta chiar merita citit!:)

« Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. »
Sfârşit de ianuarie, început de sesiune, miez de iarnă. Nici vorbă de zăpadă. Poate doar ger spiritual, alunecuş pe pârtia doctrinelor şi bulgări aruncaţi în legea cultelor.

Studenţi cu feţe crispate de povara examenelor care vin... Un fel de Ziua Judecăţii, nu neaparat cu Dan Negru, în care ei, profesorii, sunt dumnezei parcă uneori necruţători, pentru nişte bieţi păcătoşi de studenţi.

Vine sesiunea ca o vreme a socotelii pentru toate absenţele de la curs, pentru toate chicotelile din timpul seminariilor, pentru nopţile scăldate în chefuri şi orgii şi dimineţile trezite la ora 15:00.

Căminele studenţeşti au încremenit, cu câte o uşă spartă, cu două sute de mucuri de ţigară nemăturate pe palier şi cu săli de lectură în priveghi, în care ard ochii “halucinanţi şi mistuiţi lăuntric” ai studenţilor, ca şi lumânările muribunzilor, parcă totuşi nespovediţi, îngânând pe ultima sută de minute rugăciunea pe care n-au spus-o un semestru întreg. Porcul se îngraşă pe sfârşite, în ajun. Măcar aşa, să moară sătul. E ca-n poezia lui Topârceanu, cu o “sesiune gri, sesiune gri, nu credeam c-o să mai vii”.
Bisericile s-au umplut de pioşi sezonieri, care se leagă cu mâna pe inimă că dacă i-o scăpa Dumnezeu şi de examenul ăsta, “nu mai pun gura pe ţigară” şi vor face numai fapte bune şi milă la săraci. Nu zice însă nici unul ce are de gând să facă dacă nu-i ajută Dumnezeu, deşi ei ştiu că e vorba de o beţie cruntă, ca să-L pedepsească, aşa, puţin, pe Dumnezeu. Şi asta mi-a amintit de un tânăr care trecea prin faţa unei biserici şi, făcându-şi cruce, a îngânat aburind a alcool: “Doamne, ajuta-mă, că eu mis cel mai nenorocit de pe lume. Şi dacă nu mă ajuţi, să ştii că eu trec la catolici!”.
Mi-am picat sâmbătă un examen – primul pe care l-am căzut de când sunt student – iar acum bursa mi-e în pericol de-a merge după Saddam şi o să mă uit şi eu pe YouTube să o văd live, căzând secerată de subiectul 2 de teorie. Şi cauza a fost o greşeală mică de cu o săptămână înainte, la o altă materie. Atât a trebuit însă, să dau drumul la prima piesă de domino. Restul a urmat aşa cum zicea David: “din biruinţă în biruinţă”, într-un lanţ al slăbiciunilor, fără Andrei Gheorghe.

“Nimic întinat nu va intra în Împăraţia lui Dumnezeu.” De aceea trebuie ca fiecare subiect să fie făcut peste nota 5. Nu unul de 10 şi altul de 1. Fiindcă ea, mântuirea nu e o medie a faptelor bune cu a celor rele, într-o logică contabilă pozitivă. Fiindcă un 9 la cântat în cor, cu un 5 la fapte şi 4 la credinţă face 4, nu 6. Iar prezentarea a doua nu există.

Avem nevoie de sesiuni în viaţă şi le vom trece cu ajutorul lui Dumnezeu. “Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate”. Dacă din când în când trecem prin încercări, printr-un cuptor, e ca să ieşim « aur curaţit prin foc ».
Şi acuma ce nu zic studenţii niciodată: ”Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”.


Florin Petrescu

Sursa:http://www.ciresarii.ro/new/editorial.php