Pentru oricine se intreaba daca credinta crestina mai este relevanta intr-o cultura postmoderna,
Pentru oricine inseteaza dupa o intalnire cu un Dumnezeu real,
Pentru oricine tanjeste dupa o pasiune reinnoita in viata...
"Albastru ca jazzul" ofera o perspectiva invioratoare si originala asupra vietii, dragostei si rascumpararii.
Nota autorului
Nu mi-a placut niciodata jazzul, pentru ca jazzul nu are nicio finalitate. Intr-o seara insa ma aflam in fata teatrului Bagdad din Portland, si acolo un barbat canta la saxofon. Am stat in locul acela un sfert de ora, si in tot acel timp barbatul a cantat fara sa-si deschida ochii.
Din momentul acela mi-a placut jazzul.
Uneori, pentru a ajunge sa-ti placa un lucru, trebuie sa privesti pe altcineva facandu-l. E ca si cum persoana pe care o privesti ti-ar arata cum trebuie sa faci tu insuti ceea ce face ea.
Nu-mi placea Dumnezeu, pentru ca mi se parea ca Dumnezeu nu avea nicio finalitate. Asta insa era inainte sa se intample tot ce urmeaza.
Donald Miller scrie pentru "Believe Magazine", "HM Magazine", "Killing the Buddha" si pentru multe alte publicatii. Este solicitat frecvent sa vorbeasca despre chestiuni de spiritualitate crestina, literatura si cultura. Traieste in Portland, Oregon.
Aprecieri pentru "Albastru ca jazzul"
"E greu sa gasesti oameni care sa scrie despre Dumnezeu de pe o pozitie de angajament, dar in acelasi timp scrisul lor sa sune uman si sa fie sincer, fara sa treaca fiecare cuvant prin filtrul subculturii religioase. Donald Miller e o astfel de persoana. In plus, el scrie cu inteligenta, fler si constiinta de sine."
- John Ortberg
Autorul cartii "Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti"
"Nu cunosc o alta carte mai buna decat 'Albastru ca jazzul' care sa prezinte spiritualitatea crestina (ca mod de viata) oamenilor carora crestinismul (un sistem de credinte) li se pare a fi asemenea unei probleme de matematica prost pusa sau unui ambuteiaj. Donald Miller scrie ca si cum ar improviza la un instrument - linistit, placut, surprinzator, inaltator si plin de pasiune, bucurie, uneori furie. Cand am terminat de citit si ultima pagina, m-am simtit mai bogat sufleteste, plin de speranta si incredintat ca aceasta carte superba va avea un ecou de frumusete in multe, multe vieti, intocmai cum a avut in a mea."
- Brian McLaren
Pastor, autorul cartii "A New Kind of Christian"
"Donald Miller reuseste sa fie asa cum fiecare scriitor crestin se osteneste sa ajunga: relevant spiritual. In aceasta ultima productie a sa, el se reveleaza deplin pe sine. Infrumusetata cu un umor care ia prin surprindere, cu remarci caustice si expuneri concise, 'Albastru ca jazzul' este o calatorie incitanta spre un Dumnezeu care nu e doar real, ci si accesibil."
- David Allen
HM Magazine
"Avem nevoie de mai multi oameni ca Donald Miller, care sunt pregatiti sa interpreteze nu doar Scriptura, ci si cultura."
- Ben Young
Gazda emisiunii radiofonice de audienta nationala "The Single Connection" si coautor al cartilor "The One" si "Devotions for Dating Couples"
"Onesta, pasionata, neprefacuta... adevarata. Asemenea jazzului, cartea lui Donald Miller e un cantec nascut din bucuria libertatii. Precum muzica buna, 'Albastru ca jazzul' e mai mult decat sincera - e plina de inteles. E o carte despre Isus, despre povestea Lui si despre libertatea pe care El isi doreste nespus de mult sa ti-o ofere."
- Paul Louis Metzger, Ph.D.
Profesor asistent de teologie crestina si de teologia culturii la Multnomah Biblical Seminary
"Donald Miller se uita la credinta asa cum un mare muzician de jazz se uita la o melodie simpla. El vede o astfel de melodie ca pe un lucru de explorat, o galerie spre o comoara de nenumarate alte melodii, ritmuri si armonii. Multumesc, Don, pentru curajul de a sapa si explora. Si multumesc pentru a fi impartasit cu noi descoperirile tale minunate."
- Mark Atteberry
Pastor si autor al cartii "The Samson Syndrome"
"Multumesc lui Dumnezeu pentru jazz! Cu o improvizatie de umor fals, candoare de suflet dezgolit si comentarii provocatoare, Donald Miller scrie o carte de rara stralucire literara si intelectuala. Intocmai ca muzica, nu atat de mult citesti 'Albastru ca jazzul', cat o simti - o simti si te trezesti schimbat de vocea ei obsedanta, melodica."
- Julie Ann Barnhill
Autoarea cartii "Scandalous Grace"
Cuprins
Nota autorului
1. Inceputuri: Dumnezeu pe un drum noroios, venind spre mine
2. Probleme: Ce-am invatat de la televizor
3. Magie: Problema lui Romeo
4. Schimbari: Sa gasesti un (o) Penny
5. Credinta: Sex de pinguini
6. Rascumparare: Morcovi(te) sexy
7. Har: Imparatia cersetorului
8. dumnezei: Micii nostri prieteni invizibili
9. Schimbare: Noi inceputuri intr-o credinta straveche
10. Convingere: A fi sau a nu fi cool
11. Marturisire: Iesirea din anonimat
12. Biserica: Ce fac ca sa nu ma manii
13. Idila: Fetele sunt usor de impresionat
14. Singur: Cincizeci si trei de ani in spatiul cosmic
15. Comunitate: Despre cum e sa traiesti cu ciudati
16. Bani: Ganduri despre platitul chiriei
17. Inchinare: Uimire mistica
18. Dragoste: Cum sa-i iubesti cu-adevarat pe ceilalti
19. Dragoste: Cum sa te iubesti cu-adevarat pe tine insuti
20. Isus: Chipul Sau
Multumiri
Despre autor
În copilărie, Iosif fusese învăţat să Îl iubească pe Dumnezeu şi să se teamă de El. De multe ori, când se afla în cortul tatălui său, sub cerul Siriei, auzise despre vedenia din timpul nopţii de la Betel, despre scara care se întindea între cer şi pământ, despre îngerii care urcau şi coborau şi despre Cel care i S-a descoperit lui Iacov de pe tronul de sus. Auzise despre lupta care a avut loc lângă Iaboc, când, renunţând la păcatele lui îndrăgite, Iacov a biruit şi a primit titlul de domnitor împreună cu Dumnezeu.
Ca tânăr păstor, având grijă de turma tatălui său, viaţa curată şi simplă a lui Iosif favorizase dezvoltarea puterii lui fizice şi mintale. Prin comuniunea cu Dumnezeu prin intermediul naturii şi prin studiul marilor adevăruri transmise şi încredinţate cu sfinţenie din tată în fiu, el a dobândit o minte puternică şi o principialitate solidă.
Când a trecut prin criza vieţii, când a făcut acea călătorie cumplită, dinspre casa natală din Canaan spre sclavia care îl aştepta în Egipt, privind pentru ultima dată către dealurile după care se ascundeau corturile rudelor lui, Iosif şi-a amintit de Dumnezeul tatălui său. Şi-a amintit lecţiile pe care le primise în copilărie şi sufletul lui a luat cu emoţie hotărârea de a rămâne credincios – de a acţiona mereu ca un supus al Împăratului cerului.
În timpul vieţii lui amare, petrecute ca străin şi sclav, în mijlocul scenelor şi zgomotului viciului şi al ademenirilor închinării păgâne, o închinare înveş¬mântată în toată frumuseţea bogăţiei, a culturii şi a pompei regale, Iosif a rămas statornic. El învăţase lecţia ascultării de datorie. Credincioşia în orice poziţie socială, de la cea mai umilă până la cea mai înaltă, i-a deprins fiecare capacitate pentru cea mai înaltă slujire.
Când a fost chemat la curtea lui Faraon, Egiptul era cea mai puternică naţiune. Era fără egal în ceea ce priveşte civilizaţia, arta şi educaţia. Iosif s-a îngrijit de treburile împărăţiei într-o perioadă de mari dificultăţi şi pericole; şi a făcut acest lucru într-un mod în care a câştigat încrederea împăratului şi a poporului. Faraon „l-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea”. […]
Loialitatea faţă de Dumnezeu, credinţa în Cel nevăzut, a fost ancora lui Iosif. În aceasta a constat puterea lui.
„Mâinile lui au fost întărite De mâinile puternicului lui Iacov”. […]
Iosif şi Daniel s-au dovedit a fi credincioşi principiului pe care l-au învăţat în copilărie, credincioşi Celui pe care Îl reprezentau. – Educaţie, pag. 52-57
