până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc. Isaia 46:4
Va salut si va voi povesti lucrurile hazlii care le patesc aici, spre hazul si relaxarea, zidirea si amuzul tuturor. Ma duc sa ma culc pentru ca maine dimineata...:)
:)
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. Psalmul 23
:) Va salut din nou pe fiecare. De data aceasta Dumnezeu se pare ca are treaba cu mine asa ca a hotarat sa imi dea o vacanta, sa imi dea prilejul sa mai stau putin pe munte sa mai admir si sa ma bucur de peisaj si de efortul urcarii, sa IL vad pe El si sa ma umple cu bunatatea si grija Lui.
Da, e un har imens. Inca mi se pare ca visez...adica nu constientizez ca sunt aici...atat de departe de toti ai mei...e foarte straniu. :) Sunt in Germania, in Duisburg, iar semestrul acesta voi studia aici. Nu am facut nici un efort si nici nu m-am luptat sa ajung aici. Sunt aici trimisa. :) Am o prietena, Maria din Targu Mures, studenta la doctorat aici de un an de zile, pe care El mi-a daruit-o ca sa poata sa aiba grija de mine si sa ma invete, si sa ma sprijineasca. Prin har, poate voi obtine un job pentru studenti ca sa ma pot intretine mai bine, banii de la bursa Erasmus fiind insuficienti. Am camera mea iar locul unde stau e foarte placut. Poate voi mai povesti patanii hazlii care mi se intampla in timp: cea mai tare de pana acum e urmatoarea: stand la etajul doi, iar Maria la etajul cinci, atunci cand venim de undeva , urcam cu liftul pana la etajul doi, unde raman eu, iar Maria isi continua drumul. Da...si etajul e impartit in doua paliere: unul in stanga si unul in dreapta cum cobori din lift. Maria sta pe palierul din dreapta, iar eu pe palierul din stanga. Astazi, de doua ori, cand am iesit, o salutam cald pe Maria, apoi ieseam din lift si ii faceam cu mana in timp ce ma indreptam spre camera mea, ca sa o aud pe Maria , inainte de a se inchide usa, spunand cu un ton ridicat dorind sa imi atraga atentia asupra unui lucru: "In partea cealalta!" -iar apoi s-a inchis usa liftului. : )) A fost foarte amuzant : nu stiu de ce mi-a luat asa de mult sa ma obisnuiesc sa o iau la stanga cand ies din lift. :)) Da...tot cu camera a mai fost o faza: tot asa...nu mai stiu unde fusesem, si ma duc linistita, ma indrept spre camera mea, nu ma mai uit la numarul usii sau la numele de acolo, bag cheia si incerc sa descui. Spre mirarea mea...nu mergea. Deschid ochii mai bine, ma uit la numele de langa usa...si observ alt nume, alt numar de camera . :)) Cat am putut de repede am scos cheia si mi-am indreptat piciorusele spre palierul meu :D. Dar acum stiu . :)) Poate ca am fost prea obosita...au adormita :)).:) Va salut din nou pe fiecare. De data aceasta Dumnezeu se pare ca are treaba cu mine asa ca a hotarat sa imi dea o vacanta, sa imi dea prilejul sa mai stau putin pe munte sa mai admir si sa ma bucur de peisaj si de efortul urcarii, sa IL vad pe El si sa ma umple cu bunatatea si grija Lui.
Va salut si va voi povesti lucrurile hazlii care le patesc aici, spre hazul si relaxarea, zidirea si amuzul tuturor. Ma duc sa ma culc pentru ca maine dimineata...:)
:)
