"Sfantul Augustin (secolele IV-V dupa Christos)
"In ce ma priveste, desi sub privirea Ta ma dispretuiesc, socotindu-ma cenusa si tarana, macar stiu despre Tine ceva ce nu stiu despre mine(...); cat stiu despre mine, o stiu pentru ca Tu ma luminezi, iar ce nu cunosc voi continua sa nu cunosc, pana cand intunecarea mea se va face in fatza Ta ca lumina zilei".
Interiorul omului e un abis de mister, un necunoscut apartinand doar Domnului: "Ce sunt oare, Dumnezeul meu? Ce fel de fiinta? O viata schimbatoare, multiforma, salbatic nemasurata. "
Incercarea de a face lumina in tine insuti se loveste de o compacta opacitate, a carei cheie o are doar puterea divina:"Am devenit pentru mine un tinut de incalceli si de truda, mereu si mereu." Eul nu este al meu, pentru ca in strafundul fiintei mele se acunde alteritatea absoluta, transcendenta divina.
Aceste "Confesiuni" nu invita asadar la cunosterea de sine, ci la conversiune, la lepadare de "otravitele dulceti" ale lumii, de gaunoasele gingasii ale placerii pentru singura realitate de valoare, aceea a divinului, locuitor sacru al forului interior: "Eu nu stiu decat un singur lucru: ca pentru mine, nu numai in afara mea dar si in mine, totul merge prost fara Tine si orice belsug care nu e Dumnezeul meu e pentru mine saracie."
In noaptea inimii omenesti, numai credinta este sursa de adevar si de mantuire. Ca sa raspunda nemarginirii lui Dumnezeu, credinciosul nu are decat o solutie: adoratia deplina. "
"In ce ma priveste, desi sub privirea Ta ma dispretuiesc, socotindu-ma cenusa si tarana, macar stiu despre Tine ceva ce nu stiu despre mine(...); cat stiu despre mine, o stiu pentru ca Tu ma luminezi, iar ce nu cunosc voi continua sa nu cunosc, pana cand intunecarea mea se va face in fatza Ta ca lumina zilei".
Interiorul omului e un abis de mister, un necunoscut apartinand doar Domnului: "Ce sunt oare, Dumnezeul meu? Ce fel de fiinta? O viata schimbatoare, multiforma, salbatic nemasurata. "
Incercarea de a face lumina in tine insuti se loveste de o compacta opacitate, a carei cheie o are doar puterea divina:"Am devenit pentru mine un tinut de incalceli si de truda, mereu si mereu." Eul nu este al meu, pentru ca in strafundul fiintei mele se acunde alteritatea absoluta, transcendenta divina.
Aceste "Confesiuni" nu invita asadar la cunosterea de sine, ci la conversiune, la lepadare de "otravitele dulceti" ale lumii, de gaunoasele gingasii ale placerii pentru singura realitate de valoare, aceea a divinului, locuitor sacru al forului interior: "Eu nu stiu decat un singur lucru: ca pentru mine, nu numai in afara mea dar si in mine, totul merge prost fara Tine si orice belsug care nu e Dumnezeul meu e pentru mine saracie."
In noaptea inimii omenesti, numai credinta este sursa de adevar si de mantuire. Ca sa raspunda nemarginirii lui Dumnezeu, credinciosul nu are decat o solutie: adoratia deplina. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu