„Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. “(Isaia 42:2,3)
Christos nu a atras atenția asupra Sa. Smerenia și nu forța a fost elementul său caracteristic. „trestia frântă n-o va zdrobi, și mucul care mai arde încă, nu-l va stinge”. Limbajul evreiesc nu descrie lucrurile în concepte abstracte ci în imagini vii. Aceste imagini cu siguranță au fost înțelese de către ascultătorii lui Isaia.
„Trestia frântă” trimite la imaginea unui păstor ce ar fi tăiat o astfel de bucată de lemn pentru a-și face un fluier. Păstorul taie această trestie apoi încet o șlefuiește, ii bate capătul cu o piatră netedă. Continuă să facă acest lucru în timp ce roteste aceasta bucată de trestie. Trebuie să fie foarte atent pentru că dacă ar fi zgâriat-o, dacă ar fi frânt-o cu piatra ar fi fost fără valoare ca instrument. Ar trebui s-o arunce și să ia alta.
Acelasi lucru este valabil și pentru mucul care încă mai arde și pe care nu-l stinge. În zilele lui Isaia lampa era un mic vas cu ulei în care era lăsată o bucată de in pentru a fi aprinsă. După un timp mucul prindea o crustă de carbon. Începea să fumege și să stropeasca, să pâlpâie. Un asemenea muc era fără valoare. Trebuia scos din vas și aruncat.
Pentru Christos lucrurile fără valoare capăta o mare importanta. El niciodată nu va zdrobi trestia frântă si nici nu va stinge mucul care înca mai arde. El încă le poate folosi.
Marius Zarnescu
http://mariuszarnescu.wordpress.com/
