FRAGMENTE DIN CARTE
Există o dorinţă după Dumnezeu, şi ea poate fi trezită. Te invit să te îndepărtezi de efectele obtuze ale bucatelor, de la pericolele idolatriei şi, prin post, să rosteşti:
„Aşa de mult Te doresc, Doamne!”
Plăcerile ne dictează direcţia în viaţă; ele pot fi dorinţele după care tânjeşte stomacul nostru, dorinţa arzătoare după posesiuni sau putere, sau dorul sufletului după Dumnezeu. Pentru un creştin, foamea de orice altceva în afară de Dumnezeu poate fi cel mai mare duşman.
Foamea de Dumnezeu- şi numai de El- e singurul lucru care aduce victorie. Doreşti să ai această foame? Aşa cum spune John Piper: „Dacă nu doreşti atât de puternic arătarea slavei lui Dumnezeu, nu e pentru că ai băut îndeajuns şi nu mai eşti însetat. E pentru că ai cules firmiturile de la masa lumii. Sufletul ţi-e încărcat cu lucruri mărunte, şi nu mai există loc pentru ceva mai mare.” Dacă suntem sătui de ceea ce lumea ne oferă, poate că postul ar exprima, sau ar creşte apetitul sufletului nostru pentru Dumnezeu.
Între pericolele renunţării la sine şi ale indulgenţei faţă de sine, e calea unei dureri plăcute, numită post. E calea pe care John Piper te invită să mergi în această carte. Atunci când Dumnezeu reprezintă foamea supremă a sufletului tău, El va fi suprem în orice lucru. Când vei fi pe deplin satisfăcut în El, el va fi pe deplin glorificat în tine.
Lipsa postului este un indiciu al faptului că ne simţim confortabil în starea actuală. Nimeni nu posteşte ca să exprime mulţumirea pe care o simte. Oamenii postesc doar atunci când sunt nemulţumiţi. „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti”. Absenţa postului arată cât de mulţumiţi suntem de absenţa lui Hristos.
Să tânjim şi să Îl aşteptăm cu mai multă intensitate decât Simeon şi Ana! Să avem noi mai puţină dedicare decât aceşti sfinţi predecesori creştinilor? Noi I-am văzut gloria. Gloria, ca singurul Fiu al lui Dumnezeu şi totuşi să fim mai puţin flămânzi după venirea Sa? Nu cumva suntem atât de legaţi de confortul acestei lumi încât gândul de a posti pentru sfârşitul ei pare de neconceput? Ce spuneţi voi, cei mai în vârstă decât noi? Puteţi gusta mai bine din gloria prezenţei Regelui pentru că este mai aproape? Transformaţi acest sentiment în post pentru venirea Regelui? Dar voi tinerilor? Îl iubiţi pe Isus atât de mult încât venirea Sa să reprezinte cel mai măreţ lucru la care vă puteţi gândi? Sau El este subiectul unei discuţii religioase de sfârşit de săptămână, care îţi ajută câteodată conştiinţa încărcată, dar nu este persoana pe care ţi-ai dori-o să îţi întrerupă viaţa? Dar cei de vârstă mijlocie? Ce simţiţi atunci când vi se spune că postul pentru revenirea Regelui poate reflecta intensitatea dorinţei voastre ca Mirele să vină? Nu cumva planurile voastre pentru mult aşteptata pensionare vă umplu cu dorinţe mai puternice decât perspectiva venirii lui Hristos? Pasiunea Anei pentru Mesia trezeşte ceva în noi? Dorim venirea lui Hristos mai mult decât încheierea carierei sau îndeplinirea planurilor familiale? Sau terminarea următoarei cine? Să nu postim noi pentru întoarcerea Regelui? Nu este o practică devoţională nouă sau străină. Este pur şi simplu o exprimare a cât de mult suntem flămânzi după Dumnezeu: Doamne, atât de mult dorim ca lucrarea Ta să fie terminată şi ca Împărăţia Ta să vină! Atât de mult dorim, Doamne, să te întorci!
Autorul
Sursa:www. perlasuferintei.ro
