Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

sâmbătă, februarie 27, 2010

Necazuri? Probleme? Incercari?


Cuvinte rostite de pastorul Luigi Mitoi in predica "Etapele vietii lui Moise", pe care o puteti asculta aici: http://www.resursecrestine.ro/predici-audio/Luigi%20Mitoi/Eroii%20Bibliei.htm

De mentionat ca: un text luat din context este un pretext. Asadar, nu interpretati gresit anumite informatii scrise mai jos, ca fiind independente. Unele sunt, dar altele nu. :)

Citez: " Nimic nu este la intamplare. Toate lucrurile sunt in providenta lui Dumnezeu care guverneaza istoria in functie de voia Sa. [...]

Viata este un lucru complicat. Viata este un proces compus din evenimente si la inceputul vietii esuam in anumite evenimente pentru ca nu stim cum sa ne comportam mai bine. [...]

Moise a trait 120 de ani: nu putin, nu mult. Atunci cand spui putin, putin este un cuvant care exprima absolutul subiectivismului. Ce inseamna putin? Putin e in general ce nu ne ajunge noua, dar nu intotdeauna tot ce nu ne ajunge noua e putin. Mult, de asemenea este un cuvant flexibil: nu intotdeauna ce spunem noi ca-i mult e mult. [...] Moise a trait 120 de ani. Daca noi am fi trait 300, Moise ar fi trait putin 120, dar pentru ca noi traim 70-80, Moise traieste mult 120. Ce subiectiv e omul cand apreciaza lucrurile in functie de dorintele si realitatea din viata lui.[...]

Moise este un alt om de la o perioada la alta. Te uiti la el in prima perioada si zici: "Asta-i Moise!". Il intalnesti mai tarziu intr-o alta perioada de timp si desi seamana cu Moise, nu mai e el. La fel se intampla in a III-a perioada de timp, cand spui: "El e Moise!". Si-ti dai seama ca nu e nici Moise pe care l-ai cunoscut, nici cel care ti-a creat probleme data trecuta cand l-ai vazut si nu era el, e un altul. Si spui: "Domnule, cati oameni pot fi intr-un om?". Probabil ca raspunsul e: "Multi." ;)) [...]

Oamenii care n-au o viata publica cred ca e o mare fericire in viata publica, dar cei care o au, isi dau seama ca atunci cand traiesti doar pentru altii nu mai ai timp sa traiesti pentru tine.[...]

Ei au uitat, dupa cum oamenii uita multe lucruri, si de cele mai multe ori cele pe care ar trebui sa le tina minte. ;)) [...]

Evenimenul acesta de criza, din viata lui Moise, il pune in fata unor realitati pe care el nu le-a cunoscut. [...]

Sa nu fi incercat, sa nu treci prin teasc, sa nu simti durerea, sa nu gusti din ea, inseamna sa mori cum te-ai nascut fara sa inveti nimic din viata.[...]


Daca in viata dumitale nu va veni o criza, simpla dorinta de a te schimba, nu se va realiza.

Ce-l obliga pe om sa se schimbe, este criza. [...]

Criza, desi doare ca biciul, e o mare binecuvantare. :) [...]

Dumnezeu nu inalta ce e inaltat. Dumnezeu inalta ce e smerit. [...]

Orice te opreste sa inveti sa fi om este un blestem: banii te pot opri, scoala te poate opri, aerele te pot opri -adica mandria, prostia si multe alte lucruri care par sanse si privilegii. [...]

Sa traiesti 40 de ani si sa nu-L cunosti pe Dumnezeul cerului si al pamantului e culmea falimentului. Si Moise a trait 40 de ani si nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Si Dumnezeu este obligat sa aduca o criza, o durere, un necaz, o nenorocire in viata lui, ca sa-l scoata din starea de MEDIOCRITATE si sa-l duca sa-l implice intr-o scoala a durerii ca sa scoata spuma din el, sa scoata untul din el, sa scoata smantana din el.

Metoda lui Dumnezeu sa formeze oameni este UMILINTA.

Metoda lui Dumnezeu sa formeze oameni este SUFERINTA.

Metoda lui Dumnezeu sa formeze oameni este SINGURATATEA.

Metoda lui Dumnezeu sa formeze oameni este ANONIMATUL.

Moise avea nevoie de o asemenea umilinta pentru ca mai tarziu sa poata sa faca si lucruri mari. [...]

Ascultati-ma, cei carora va trece prin minte sa faceti lucruri mari inainte sa faceti lucrurile mici: Dumnezeu va sta impotriva. Daca vrei sa cuceresti doua cetati, mai intai trebuie sa cuceresti una.

Daca nu sti sa faci lucrurile mici, cum iti permiti sa-ti treaca prin minte sa faci lucrurile mari?
Regula asta la Dumnezeu e fundamentala.

Pe om nu-l face credincios luxul, ci necazul, durerea. [...]

Si acum uitati statistica lui Dumnezeu: te pregateste doua zile ca sa slujesti una, te pregateste 80 de ani ca sa slujesti 40, te pregateste 2 ore ca sa slujesti o ora. => Timpul de pregatire este dublul timpului de slujire.



Umilinta care vine de la Domnul nu e vesnica, ea e doar o scoala si cand ai trecut examenul, Dumnezeu te scoate din scoala si te baga in fabrica.

Cand un om nu trece prin suferinta, poate sa aiba cata scoala vrea, ca scoala-i buna, dar nu-i destula. Cand un om nu trece prin singuratate si anonimat, cand un om nu ramane odata in viata singur cu oile, sa se vada ultimul om de pe fata pamantului si sa-si piarda epoletii, omul acela inca nu e incercat si inca nu este un om intreg.

Sa nu ne suparam pe Dumnezeu si sa nu cartim daca in viata trecem prin necazuri, pentru ca necazurile ne invata o parte a vietii pe care n-am stiut-o pana acum.

Necazurile, ne dau jos din starea de printi, si ne COBOARA CU PICIOARELE PE PAMANT unde traiesc oamenii care sunt chemati in slujba. [...]

Dumnezeu nu cheama printzi in slujire! Dumnezeu il ia pe printz, il pune in presa si apasa pana nicinu mai miroase a printz si atunci ii spune: "Acum du-te si slujeste!"

Procesul acesta este un proces lung, dureros, complicat si probabil ca la modul absolut nu se finalizeaza niciodata. " Citat inchis ;)).



sâmbătă, aprilie 25, 2009

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei avand in mana o cupa?


M-am cutremurat...acum inteleg mai bine: uitati-va, cititi si luati aminte, oameni ai Dumnezeului Celui Viu!!!

Priviti cum gandesc oamenii care nu Il cunosc pe Dumnezeu: puteti observa tanjirea profunda dupa ceva frumos, exceptional, minunat, exuberant, plin de supranatural??? Nu, nu se spune asta in textul poezeiei... dimpotriva, se doreste estomparea, blocarea acestei tanjiri, negarea existentei vreunei sanse de a implini aceasta tanjire...

"
Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.
"

Dar de fapt asta e mesajul: viata chiar nu are sens: hai sa bem si sa ne bucuram de placerile simturilor, sa evadam din lumea asta "si sufletul sloboade-l din temnitele mintii"!..."Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate ca sa faca lucruri neingaduite"Romani cap.1.

Mai mult, Solomon spune astfel : "

Proverbele 23:19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
Proverbele 23:20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.
Proverbele 23:21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
Proverbele 23:22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.
Proverbele 23:23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Proverbele 23:24 Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
Proverbele 23:25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.
Proverbele 23:26 Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
Proverbele 23:27 Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.
Proverbele 23:28 Ea pândeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
Proverbele 23:29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?
Proverbele 23:30 Ale celor ce întârzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Proverbele 23:31 Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
Proverbele 23:32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
Proverbele 23:33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
Proverbele 23:34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.
Proverbele 23:35 "M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Când... mă voi trezi? Mai vreau vin!"

"

Oare asta e solutia?... Incredibil!!! Unii chiar o iau de buna!!!

Dragii mei, nu asta e solutia! Nu asta! Nici macar nu e logica! Iti anihileaza fiinta, personalitatea: te reduce doar la incercarea de implinire a instinctelor animalice, a firii nesupuse si corupte in pacat: o continua ingropare in acelasi noroi...Nu, nu asta e solutia...Ooo...daca ati sti ce viata din belsug, ce minunatie de comoara este viata in Hristos! El e Cel infinit in frumusete, minunatie, splendoare, supranatural! De El aveti nevoie! Pe El Il cautati! Deschideti-va ochii! Deschideti-va mintea! Nu va eliberati sufletul din temintele mintii! Dimpotriva, GANDITI!!!: cine a creat totul? Oare cartea nu are un autor? Oare casa nu are un arhitect? ...De ce nu mai incerci ? De ce sa incetezi sa cauti? Mai exista o solutie pe care nu ai incercat-o:DUMNEZEU - ISUS HRISTOS! De ce sa nu incerci? Iti poate schimba viata!

Nu trebuie sa fie asa:

Omar Khayyam - Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !


Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.

Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin!
Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.


Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de
veacuri în neant au disparut.

În parfumatul prier, când - beata de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.


Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu m-a certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni.
Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Mâini - poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.


Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

Nimic nu mai m-atrage.
Da-mi vin! Ia asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

Ce rusinos e timpul celui gândind amar
Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
- daca heruvi exista
. De Rai grija sa n-ai,
caci în afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruina, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!"


Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.(
Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. )

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

În loc s-o fac sa cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire...
Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
- Ma tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.


Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci îngerul cel negru al mortii-
asteapta-n poarta.

duminică, februarie 08, 2009

DUMNEZEU (I)


"Prima si cea mai mare dintre toate este realitatea lui DUMNEZEU. Forta din spatele fiecarui gand din creierul tau, din spatele fiecarei batai a inimii si a fiecarei respiratii a corpului tau : DUMNEZEU. Elementul prin care traiesti, te misti, existi: DUMNEZEU.

Viata niciunui om nu este corect centrata si nu este orientata catre o destinatie corecta daca acest adevar suprem lipseste din cunostinta lui. Nu exista un alt adevar care sa se compare in importanta, pentru o viata reusita, cu adevarul ca exista un DUMNEZEU care isi realizeaza planurile si Isi implineste scopurile in viata oamenilor."

"Dumnezeu a trimis un om " - Carlyle B. Haynes



Bun.
1. Ce ai facut tu ca sa existi?

2.Imi spui te rog care e contributia ta la existenta ta?
3.Cat la suta ai participat in luarea hotararii modului in care sa arati aici pe pamant?
4.Ai hotarat unde sa te nasti?
5.Ai hotarat ce parinti sau frati sa ai?
6.Ai hotarat tu ziua nasterii tale?

1.Ce am facut eu ca sa exist?
2.Cu ce am contribuit la existenta mea aici pe pamant?
3Am hotarat eu cand, in ce oras/ sat sa ma nasc, cati frati/surori sa am, ce parinti sa am, cum sa arat ?
4.Cine sunt eu?
5.Cine e DUMNEZEU?
6.De ce m-a creat DUMNEZEU si m-a trimis sa calc prin praful acestei lumi?

Raspunsuri:
1. NIMIC!!!
2. CU NIMIC!!!
3.NU, NU AM HOTARAT ABSOLUT NIMIC!!!
4. EU SUNT creatia lui DUMNEZEU!!!
5. DUMNEZEU este CREATORUL meu, sursa prin care eu exist, respir, ma misc!!!
6. DUMNEZEU m-a creat si m-a trimis pe pamant cu urmatorul scop:
"Efeseni 1:11 În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale,
Efeseni 1:12 ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.", adica sa slujesc de lauda slavei Sale prin intermediul a ceea ce a facut Hristos la cruce pentru mine.

Bun. Si atunci care e meritul meu? NIMIC!!!
Care e meritul lui DUMNEZEU? TOTUL!!!

...si totusi...El ne iubeste cu o dragoste vesnica...uite cateva adevaruri extraordinare:



duminică, octombrie 05, 2008

Viata e nedreapta...asa ca...bucura-te ! :)




Ciudat titlu, nu? Paradoxal mai bine zis. Sa ma "explicitez":) mai bine: de fapt viata e urat mirositoare, zgomotoasa, cruda, nepasatoare, salbatica, nefiresc de cruda cu cei care merita cel mai putin; viata ia ceea ce tu ai de oferit, uita de tine si trece mai departe; viata este complicata, prea putine se intampla asa cum ar trebui sa se intample pe aceasta planeta aflata cu susu-n jos.

Viata e nedreapta. A fi cel mai bun nu e totuna cu a fi invingator. Inotatorul olimpic Ian Thorpe stie cat de adevarat este acest lucru. Recunoscut de multi ca fiind unul dintre cei mai rapizi inotatori ai lumii, era de asteptat ca Thorpe sa devina campionul olimpic in 2004 la proba de 400m liber, la care era cel mai bun. Apoi, la concursul din Sydney, tocmai isi lua pozitia de start inainte de concurs cand s-a intamplat un lucru ingrozitor: a cazut de pe blocul de start in bazin.

Thorpe a fost descalificat. Asta-i viata; regulile sunt scrise cat se poate de clar. Inotatorul dezolat a facut apel, dar un arbitru si un juriu de competitie alcatuit din trei persoane au refuzat audierea. Ian Thorpe , certul castigator al medaliei de aur din partea Australiei, nu avea sa fie nici macar in apa la proba la care excela. Au urmat reactii de revolta, iar australienii s-au infuriat pe arbitri. Nimanui nu-i plac chitibusurile tehnice nemiloase, dar regulile sunt reguli.



Iah Thorpe, cel mai rapid inotator al lumii, si-a linistit compatriotii spunand: "Eu am acceptat aceste fapt,iar acum toti trebuie sa faca la fel. Desi pare nedrept, si de multe ori viata e nedreapta, trebuie sa mergem mai departe. Nu ma consider ghinionist sau batut de soarta".

Am vazut acest tip de drama jucata de multe ori pana acum. Un tanar atlet se pregateste o viata intreaga pentru momentul apoteotic. Atletul face toate sacrificiile imaginabile, jertfind o viata normala si multe din bucuriile unei copilarii si adolescente obisnuite, pentru acesta unica sansa de a ajunge cel mai bun din lume.

Apoi se intampla ceva: o entorsa, o cadere urata, chiar o criza politica, precum incazul retragerii SUA din Olimpiada din 1980 - sau a retragerii foste Rep. Sovietice in 1984.

Ni se pune pur si simplu un nod in gat cand vedem lacrimile unui tanar sau ale unei tinere care au renuntat la atat de multe pentru ca sa se aleaga cu atat mai putin - in afara de o lectie in plus cuprinsa in propozitia viata e nedreapta. Izbandain alergare nu e intotdeauna a celor iuti.

Eclesiastul 9:11-12" Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.
Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei. "

Dar asta nu ne prea convine. Lucrurile ar trebui sa fie corecte, nu-i asa? Toti am fi de acord ca viata - si oamenii care-o traiesc - ar trebui sa respecte regulile. Dreptatea e ca un instinct natural pe care-l purtam inluntrul nostru. C.S.Lewis demonstsreaza in "Crestinismul pur si simplu" ca nimeni nu pune vreodata la indoiala acel standard al dreptatii elementare; pare a fi grefat pe fiinta noastra de la nastere.

De ce avem aceasta idee? De ce suntem asa de ingroziti de cartea lui Iov, in care tot ce e mai rau i se intampla celui mai bun om? Suntem facuti dupa chipul unui Dumnezeu al dreptatii, suntem creati pentru raiul dreptatii desavarsite. Dupa cum ne-a spus deja Solomon, vesnicia este inscrisa in inimile noastre. Suntem creati pentru rai, unde viata e dreapta; dar deocamdata trebuie sa ne multumim cu pamantul, unde viata ne imparte cartile masluite.

Dupa cum am vazut de nenumarate ori, avem in fata o carte uimitoare (Eclesiastul). Solomon ne da toate motivele imaginabile sub soare sa fim posomoarati. Ne spune ca moartea invinge invariabil si ca viata intotdeauna triseaza. Ne anunta ca cel mai concentrat si sustinut efort depus de noi nu ne ofera nici o garantie. Apoi, ca intotdeauna, ne spune sa ne bucuram!

Mesajul lui Solomon nu e ca trebuie sa glazuram viata cu ciocolata, ci ca viata nu are nevoie de glazura! Viata e nedreapta, iar moartea implacabila, dar avem ceva si se face ca avem inaintea noastra tocmai acesta zi - un dar de la Dumnezeu, plin cu placeri, frumusete, munca in care gasim satisfactie, si pretioasa prezenta a lui Dumnezeu care vegheaza peste tot.

Viata e urat mirositoare, zgomotoasa, cruda si nepasatoare. Cu atat e Dumnezeu mai plin de slava atunci cand il putem vedea in intuneric, il putem simti in frig si il putem imbratisa in valea umbrei mortii! El trece victorios dincolo de cele mai deprimante observatii pe care tu sau Solomon ati putea sa le faceti. Cum sa traim, deci? Cu BUCURIE!

Nedreptatea acestei lumi, odata cu moartea insasi, va fi inghitita in mare biruinta a lui Isus Hristos asupra mortii si asupra acestei lumi.


Nu te teme de viata - Teme-te de Dumnezeu

Eclesiastul 3:14-15 "Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.
Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut."

Dumnezeu nu opereaza altfel decat cu desavarsire si pentru vesnicie. Daca Dumnezeu a facut ceva, n-ai nimic de adaugat, nimic de scazut si n-ai cum sa-i pui capat. Chiar daca un apus peste muntii Stancosi nu dainuie in veci, sentimentul vesniciei te invaluie in timp ce te afli in prezenta Lui: "Iata o lucrare desavarsita; o capodopera. Nu pot adauga nimic, nu pot scadea nici o iota. Asa incat, stau pur si simplu, umil si fara grai".

Planul pe care Dumnezeu il are cu viata ta e la fel de uimitor si infricosator ca si apusul de maine. Poftim? Te indoiesti de planul acesta? E desavarsit; dainuie in veci; nu suporta corecturi. Trebuie sa ne gasim linistea stiind ca e desavarsit, dar si sa raspundem printr-o frica binefacatoare.

Ai citi corect? Frica? Chiar daca acest cuvant apare destul de rar in predicile si studiile bibilce de astazi, el ramane in Cuvantul desavarsit, imuabil al lui Dumnezeu. Sa insemne asta ca trebuie sa fim coplesiti de frica fata de Domnul - sa tremuram cand intram in biserica sau cand incepem rugaciunea de dimineata? Nu in felul in care ne este frica de vreo amenintare, de pilda un animal salbatic, un dezastru sau o nenorocire care sa se abata asupra cuiva din familia noastra. Nu, aceste fel de frica o simtim in prezenta a ceva prea minunat ca sa poata incapea in cuvinte.

Ai vizitat vreodata Cascada Niagara si ai mers vreodata cu trenuletul Maid of the Mist chiar in bazinul acelei catarcte asurzitoare? E putin infricosator sa stai acolo, la cativa metri de o putere extraordinara, asurzit de vuietul a 6 milioane de metri cubi de apa navalind de pe stanca la fiecare minut si cazand in gol 50 de metri pana in bazinul din fata ta. Stropii te lovesc si poti efectiv sa simti cum te izbesc in fata undele sonore. Privesti la inspaimantatoarea putere a apelor care se sparg si, cuprins de uimire, te simti mic si fragil.

Cand privesti soarele cum coboara peste muntii Stancosi, pictand cerul in nuante de rosu si portocaliu, incepi sa reflectezi la marimea si temperatura acelei stele solare si faptul ca intr-o milionime de secunda ai inceta sa existi daca ai fi mai aproape de ea. Te simti mic, plin de teama si coplesit.

Cel care e Singurul in masura sa fixeze soarele in spatiu si sa creeze cascada e mult mai demn de frica si uimirea noastra. El tine intreg spatiul si timpul in mana Sa, si cat de mici suntem noi in comparatie cu acestea?


Iata o teama cufundata in dragoste - felul in care ne era poate frica de mamele si tatii nostri pamantesti, dar de miliarde de ori mai tare. E o frica ce inspira adoratie asa cum vapaia inspira caldura. Viata? N-avem nici un motiv sa ne temem de ea. Dumnezeu? Aveam toate motivele. Ne temem de maretia Lui, de infinitatea Lui, de mania Lui, si prin urmare, ne temem la gandul ca am putea vreodata sa ne instrainam de prietenia Lui, sa ne indepartam de prezenta Lui, sa fim vaduviti de puterea Lui, asa cum a facut Solomon.

Ne temem de puterea zguduitoare a unei iubiri atat de neclintite incat sa il trimita pe Singurul Sau Fiu ca sa moara. Ne temem de intunericul cumplit al departarii lui Dumnezeu, asa cum l-a trait Hristos pe Calvar. Stam in fata crucii si ne dam seama ca nu putem adauga nimic. Nu putem scadea nimic. Jertfa este desavarsita si definitiva, iar teama noastra se transforma in nesfarsita iubire si devotiune.

(Pasaje preluate din cartea lui David Jeremiah "In cautarea raiului pe pamant")


marți, iunie 03, 2008

Ego - centrat si ego - dezbinat



Iacov 2:8-9


"Daca impliniti Legea imparateasca, potrivit Scripturii: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti " , bine faceti. Dar daca aveti in vedere fata omului, faceti un pacat, si sunteti osanditi de Lege ca niste calcatori de lege."


Romani 12:3

"Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi, sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta , pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia."



Romani 12:10

"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia."



Romani 12:16

"Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti."


Romani 13:9-10

"De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti ", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta : "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea, deci , este implinirea Legii. "







Legea pe care o descopar si de care sunt infranti indivizi, grupuri si natiuni atunci cand devin egocentrici este aceasta: "Oricine isi va salva viata o va pierde".

Cu alte cuvinte, concentreaza-te asupra ta insuti si te vei destrama in bucati nu numai spiritual, ci si din punct de vedere material si fizic.


Motivul pentru care se intampla astfel este evident. Cele trei impulsuri sau instincte care ne domina sunt eul, sexul si instinctul de turma, sau instinctul social.


Este evidentca instinctul egoist este indreptat catre sine insusi; instinctul social este indreptat catre ceilalti; instinctul sexual este indreptat in parte catre sine si in parte spre altul.


Asa
ca , de fapt, exista doua instincte motrice - cel egoist si cel altruist, cel indreptat spre sine si cel indreptat spre ceilalti. Ambele trebuie satisfacute in proportie justa - in caz contrar, viata devine frustrare si nefericire.


Sunt
oameni care cred ca crestinismul ii invata ca trebuie sa-i iubeasca pe altii dar nu si pe ei insisi. E o greseala. Crestinismul propovaduieste dragostea de sine: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."


Daca nu te iubesti pe tine, nu te dezvolti. Asa ca toate incercarile de a elimina eul sfarsesc in ipocrizie si in dezastru. Daca iti dai eul pe usa afara, el se va intoarce pe fereastra si poate sub forma deghizata.


Vorbind cinstit si sincer, tu trebuie sa te iubesti pe tine insuti, dar nu ca stapan, ci ca slujitor - caci eul este un slujitor minunat, dar un stapan inspaimantator.

Aceia care ii iubesc pe altii fara sa se iubeasca pe sine, permitandu-le in felul acesta altora sa le acapareze viata, sa-i stoarca de toata energia, au un sfarsit dezastruos.

Pe de alta parte, daca omul isi organizeaza viata in jurul lui insusi devine egocentric si atunci, e absolut sigur, dezastrul va fi de partea lui.

Pronunta Dumnezeu o judecata din ceruri asupra acelei vieti? Nu tocmai; judecata are loc si prin insesi legile inerente fiintei omenesti: persoana respectiva se trezeste a fi in razboi cu sine insasi.


Instinctul sau altruist este frustrat si nedezvoltat; si, din aceasta cauza, omul este nesatisfacut si nefericit. Probabil ca nu-si da seama ce-i rau, ce nu e in regula cu sine.


Maladia este insa simpla; el este o casa dezbinata impotriva ei insesi si, din aceasta cauza, o casa fara durabilitate.


Orice persoana egocentrica este o persoana care incearca imposibilul - sa traiasca impotriva ei insasi.



O, Dumnezeule, Tata, vad ca Ti-ai tesut legile in tesatura fiintei mele. Ce prostie din partea mea sa incerc a trai impotriva acestor legi si sa cred ca voi fi in stare sa o scot la capat continuand astfel! Iarta-mi prostia de a fi in razboi cu mine insumi si prin aceasta cu Tine. Amin!


E. Stanley Jones - "Viata din abundenta"



vineri, mai 16, 2008

People Need The Lord




Everyday they pass me by,
I can see it in their eye;
Empty people filled with care,
Headed who knows where.
On they go through private pain,
Living fear to fear;
Laughter hides the silent cries
Only Jesus hears.

People need the Lord,
People need the Lord;
At the end of broken dreams,
He's the open door.

People need the Lord,
People need the Lord;
When will we realize
People need the Lord.

We are called to take His light
To a world where wrong is right;
What could be too great a cost
For sharing life with one who's lost?
Through His love our hearts can feel
All the grief they bear;

They must hear the Words of Life
Only we can share.

People need the Lord,
People need the Lord;
At the end of broken dreams,
He's the open door.

People need the Lord,
People need the Lord;
When will we realize
That we must give our lives,
For people need the Lord.
People need the Lord.

Tu esti facut pentru loialitate fata de Dumnezeu


Unul din dusmanii omului: lipsa unei credinte si a unei loialitati fata de ceva dincolo de sine - ceva care da un sens ultim, o coerenta si un tel vietii.

Noi, desigur, credem ca acest ceva este cineva - adica Dumnezeu.

Dar fie de crezi ori nu crezi ca acest dincolo de sine este Dumnezeu, necesitatea fundamentala ramane aceeasi. Ca sa functionezi bine, ca sa fi felul de persoana care ar trebui sa fi, e nevoie sa crezi in Ceva dincolo de tine insuti si sa-i fi loial. De ce?


Raspunsul este ca asa ai fost facut, asa este structura fiintei tale.


Necesitatea acestei atasari si loialitati este intiparita in fiinta ta. E oare aceasta declaratia unui pastor, deci una care sa fie privita cu suspiciune?

Ei bine, iata afirmatiile facute de Dr. Jung, care nu avea prejudecati religioase. Intre Dr.Jung si un pacient a avut loc urmatorul dialog:

Dr.Jung: - Dumneata suferi de pierderea credintei in Dumnezeu si intr-o viata viitoare.

Pacientul: - Dar, domnule doctor, credeti dumneavoastra ca doctrinele acestea sunt adevarate?

Dr.Jung: - Asta nu mai tine de meseria mea. Eu sunt medic, nu preot, eu pot sa-ti spun doar ca daca iti recapeti credinta, te faci bine. Daca nu ti-o recapeti, nu te poti face bine.

De ce a spus faimosul psihiatru acest lucru? Pentru simplul motiv ca experienta il invatase ca acesta este un principiu a functionarii vietii.

Viata are nevoie de ceva situat in afara ei, in care sa-si ancoreze iubirea si loialitatea, altfel se dezintegreaza !

Eu insumi tratez sute de asemenea cazuri. Ultimul a fost acela al unei femei inteligente cu patru copii minunati si cu un sot loial si care, din cauza ca sotului nu-i placea sa mearga la biserica, a renuntat si ea sa mai mearga.

Treptat, si-a pierdut credinta in Dumnezeu, apoi si-a pierdut interesul fata de familie, apoi a cunoscut o prabusire nervoasa si in final fata de familie, apoi a cunoscut o prabusire nervoasa si in final a ajuns pe mainile psihiatrilor.

Nu are nici o boala fizica, numai ca atunci cand a disparut Dumnezeu, a disparut sensul vietii si cu aceasta intreaga viata s-a dezintegrat, fapt care a avut ca rezultat un colaps nervos.

Acum, ea L-a gasit din nou pe Dumnezeu si, deci , baza sanatatii ei. Dupa ce L-a gasit pe Dumnezeu, a putut sa doarma noaptea urmatoare si celelalte nopti fara somnifere - si asta pentru prima data dupa multe luni de zile.


O, Dumnezeule, ar putea trai oare plamanii mei fara aer, inima mea fara iubire, simtul meu estetic fara frumusete, constiinta mea fara adevar? Tot asa , eu nu pot trai fara Tine, Tu - Viata vietii mele, Tu- Sufletul sufletului meu. Iti apartin Tie prin structura, cu toata fiinta mea. Amin!



E.Stanley Jones "Viata din abundenta"

luni, aprilie 21, 2008

Doar atunci !


Daca poti aduce nadejde celor ce gem, deschizand spre revarsare inima ta plina de pace, chiar si atunci cand ranile tale sunt mai adanci ca ale lor,

Daca poti sa ramai credincios Adevarului cand toti Il hulesc, si sa nu-ti ierti nici un compromis, in mijlocul celor ce traiesc in minciuna,

Daca poti sa ierti adanc si deplin, chiar si atunci cand celalalt nu ti-o cere,

Daca blandetea si semerenia sunt coroana maririi spre care ravnesti,

Atunci poti spune "Pot totul in Christos care ma intareste!"

Atunci, Dragostea ce izvoraste din altarul inimii tale e Viata, viata ta e Lumina, lumina ta va lasa in urma-ti, dreapta si adevarata cale, pentru cei ce vor sa junga ca si tine,
FII AI OMULUI !

miercuri, aprilie 16, 2008

Adevaratul secret al unei vieti de succes


















Prima si cea mai importanta este realitatea lui DUMNEZEU.

Forta din spatele fiecarui gand din creierul tau, din spatele fiecarei batai a inimii si a fiecarei respiratii a corpului tau: DUMNEZEU.

Elementul prin care traiesti, te misti si existi: DUMNEZEU.

Viata niciunui om nu este corect centrata si nu este orientata catre o destinatie corecta daca acest adevar supreme lipseste din cunostinta lui. Nu exista un alt adevar care sa se compare in importanta, pentru o viata reusita, cu adevarul ca exista un Dumnezeu care Isi realizeaza planurile si Isi implineste scopurile in viata oamenilor.

Nu este suficient doar sa stii ca Dumnezeu exista. Cea de-a doua realitate este ca Dumnezeu domneste. Ca detine controlul. Ca El reprezinta intreaga diferenta intre slabiciune si putere, dintre esec si reusita, dintre disperare si siguranta, pentru fiecare om care se prinde de aceasta realitate si face din ea o convingere permanenta a vietii lui.

Convingerea cu privire la aceasta a doua realitate, tare ca otelul, statornica precum stanca si invioratoare ca un strigat de lupta, a fost exprimata in cuvinte de Ioan, pe insula Patmos – cuvinte care au rezistenta de granit a veacurilor: “Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic , a inceput sa imparateasca ” Apocalipsa 19:6

Dumnezeu nu numai ca exista, dar are si vointa. Aceasta se refera la toate lucrurile care au loc in lume – la fiecare persoana , la fiecare eveniment , la intreaga istorie.

Aceasta se refera si la tine ; are in vedere ceva in legatura cu tine, acum si in fiecare clipa in care respiri. Cautand sa cunoastem aceasta vointa, invatam cum sa traim, cum si cand sa actionam, ce sa facem si ce sa spunem.

Tot ce spunem, fiecare gest pe care il facem, fiecare alegere din experienta noastra zilnica, fiecare decizie pe care o luam este fie in armonie cu vointa lui Dumnezeu , fie contrara acesteia.

Clipa de clipa, zi si noapte, ceas de ceas, fiecare om este fie in armonie cu vointa lui Dumnezeu, fie inafara ei. Aceasta vointa cuprinde intregul univers.

Nu poate exista nici o clipa cand sa putem spune: “Dumnezeu nu are acum nicio dorinta anume pentru mine, niciun scop precis. In acest moment pot sa fac ce imi place, fara sa tin seama de El si de planul Lui pentru mine. ” Lucrul acesta nu este adevarat.

Incet, incet, Iosif a ajuns sa inteleaga si sa creada ca nu ar putea trai o viata mai plina de success , nu ar putea avea o realizare mai mareata decat aceea de a cauta sa cunoasca voia lui Dumnezeu, cu scopul de a-si pune viata in armonie cu ea si de a o implini prin tot ceea ce face.

Daca Dumnezeu avea cu adevarat o vointa si un plan in legatura cu el, cu viata si cu viitorul lui, atunci el dorea mai presus decat orice sa cunoasca aceasta vointa, acest plan al lui Dumnezeu pentru viata lui, ceea ce astepta Dumnezeu sa faca Iosif pentru El, ca sa duca la indeplinire scopul Sau maret pentru acest pamant.

Secretul unei vieti de success este foarte simplu, foarte clar; atat de clar incat si un copil il poate intelege pe deplin. El sta doar in a face voia lui Dumnezeu, in a fi credincios Celui Inifint. Acest secret, pe care Iosif l-a invatat inca din primii ani de viata, avea sa faca din viata lui de mai tarziu acea adevarata epopee de success pe care o cunoastem.

Nu cunosc nimic mai mangaietor, mai incurajator si mai motivator decat convingerea ca Dumnezeu Se gandeste la mine si ca El gandeste pentru mine; ca are un plan pentru viata mea si un scop pe care doreste sa-l realizeze.

Aceasta convingere l-a determinat pe Pavel sa exclame in primele clipe ale convertirii lui : “Doamne, ce vrei sa fac?”. Datorita acestei convingeri care exista in inima lui David a declarat Dumnezeu despre el ca era un “om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele.” Datorita acestei convingeri “Isus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui”. Ioan 4:34

Modelul ideal al vietii de crestin este cuprins in aceste cuvinte ale Scripturii. Care este el? Trebuie sa avem o definitie ca sa-l putem cunoaste. Trebuie sa avem o descriere ca sa-l putem urma.

Iata definitia lui: “Un om dupa inima Mea”. Si iata si cum trebuie sa-l traim: “Care va implini toate voile Mele”.

Minunatul adevar al acestor cuvinte este, pe scurt, acesta: scopul suprem al vietii noastre este sa facem voia lui Dumnezeu.

Nu incercam sa ne facem singuri drum inainte, cu coatele; nu cautam succesul ; nu ne luptam sa ne facem un nume, sa realizam misiuni importante, sa mergem in tari indepartate, sa facem fapte de vitejie, sa devenim niste eroi herculeeni.

David a descries scopul vietii lui Hristos pe pamant:Vin sa fac voia Ta, Dumnezeule”.

Mantuitorul a confirmat aceasta spunand : “Nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui care M-a trimis.” (Ioan 5:30)

Iosif avea o credinta absoluta si profunda, pe care nimic nu a parut sa i-o zdruncine sau sa i-o afecteze in vreun felcredinta ca Dumnezeu avea un plan special pentru viata lui; ca Dumnezeu ii rezervase ceva de realizat, un scop de implinit, un program, divin intocmit, pe care sa-l duca la indeplinire.

Astfel, el a fost intotdeauna constient, indifferent de imprejuarile prin care a trecut, ca se afla sub disciplina lui Dumnezeu, sub tutela Duhului Divin, si s-a supus acestui Duh, ca sa-i conduca fiecare pas si fiecare decizie a vietii. S-a considerat intotdeauna un om aflat sub ordin, sub ordin divin – un om al lui Dumnezeu, un instrument ales de Dumnezeu, care sa actioneze intotdeauna la porunca lui Dumnezeu.

Unul din scopurile acestei carti este acela de a scoate in evidenta ca oricine accepta invatatura Bibliei ca Dumnezeu are un plan pentru viata lui, si are intotdeauna inaintea ochilor aceasta realitate, isi va vedea implinite cele mai dragi vise si voia lui Dumnezeu pentru el deplin realizata.

O astfel de persoana va recunoaste in imprejurarile vietii doar uneltele folosite de Dumnezeu ca sa o modeleze si sa o pregateasca pentru a-si implini destinul, se va supune impresiilor si convingerilor venite de sus si le va ingadui sa o ridice deasupra circumstantelor immediate. SE VA SUPUNE DE BUNAVOIE, CU BUCURIE SI CU CREDINCIOSIE UNOR ASTFEL DE INFLUENTE. (exact!!!)

Noi traim in gandurile lui Dumnezeu

Este o mare mangaiere sa crezi ca traiesti in gandurile lui Dumnezeu; ca El face planuri pentru tine cu dragoste; ca iti calauzeste viata si ca te –a desemnat sa realizezi ceva pentru El; ca esti instrumentul folosit de El in implinirea unui scop divin si ca El detine controlul asupra tuturor circumstantelor carora le ingaduie sa te atinga.

Da ,cunoasterea acestei realitati este o mare mangaiere. Mai mult decat atat, ea merita toata increderea ta. Si chiar mai mult: ea este adevarata in dreptul tau, asa cum a fost si in dreptul lui Iosif.

Faptul ca un om crede acest lucru si il aplica in toate imprejurarlil vietii il va conduce la cultivarea naturii lui spirituale si la dezvoltarea gandirii lui spirituale. Va nutria ganduri marete si va avea o intelegere mai larga cu privire la planurile lui Dumnezeu – o viziune mai cuprinzatoare si o atitudine mai echilibrata fata de situatiile neprevazute.

Acel om va inainta ferm si neabatut pe drumul pe care Dumnezeu l-a trasat pentru el, catre locurile pentru care Dumnezeu l-a pregatit.

Nimic accidental intr-o astfel de viata

Unui astfel de om nu i se poate intampla nimic accidental. In viata lui nimic nu are loc din intamplare. El este omul lui Dumnezeu, instrumentul ales de Dumnezeu si tot ceea ce se petrece in viata lui vine direct din mana lui Dumnezeu.

Unui astfel de om, nimic nu-i poate face cu adevarat rau. Ii pot fi ranite sentimentele, poate fi cuprins de cea mai adanca mahnire, poate fi socat de ura fratilor, dar toate acestea lucreaza impreuna spre binele sau real, pentru ca el crede in Dumnezeu si se lasa disciplinat de mana Sa.

Cea mai mare realitate din univers este existenta lui Dumnezeu. Dumnezeu exista.

Cea de-a doua mare realitate din univers este vointa lui Dumnezeu. Dumnezeu are o vointa si toate lucrurile se afla sub conducerea acestei vointe. Aceasta vointa a trasat un plan si pentru viata mea.

Simplul fapt de a crede in aceste doua realitati il echipeaza pe un om pentru viata, pentru success, pentru a implini voia Lui Dumnezeu.

Iosif L-a crezut pe Dumnezeu; L-a cunoscut pe Dumnezeu ; L-a iubit pe Dumnezeu; L-a urmat pe Dumnezeu; s-a increzut in Dumnezeu.

Aceasta a fost pregatirea esentiala a lui Iosif pentru viata, intreaga lui educatie. Si a fost sufficient.

O educatie fara Dumnezeu este o educatie incompleta si neadecvata chiar si pentru aceasta viata. Dar a-L cunoaste pe Dumnezeu si a crede in El, a-L iubi si a-L urma reprezinta o educatie adecvata si suficienta pentru un success similar lui Iosif.

Te invit, personal, sa-ti dezvolti, prin harul Domnului, o credinta neclintita in Dumnezeu; sa-L iei ca sfatuitor al tau; sa-L consideri prietenul tau; sa crezi ca are un plan si un scop pentru tine; sa astepti cu incredere ca El sa te conduca, in cele din urma, la acel loc de slujire si la acea fericire finala, care te vor indentifica , in veacurile care vor veni, cu poporul Sau!

Au fost cateva citate din cartea :”Dumnezeu a trimis un om” de Carlyle B. Haynes… o carte superba. Este descrisa viata lui Iosif pas cu pas, cu detalii uimitoare referitoare la timpul si spatiul de desfasurare, o patrundere adanca in invataturile ce reies la fiecare pas si modul de aplicare practic. O carte fascinanta, radicala, exacta, precisa. O recomand cu drag tuturor. J

sâmbătă, martie 29, 2008

sâmbătă, februarie 23, 2008

Nu te uita prea mult la tine insuti in Dumnezeu - uita-te la Dumnezeu Insusi!


O multime de religii si de culte se concentreaza asupra cultivarii de sine si rezultatul este aparitia unei mari multimi de oameni doritori, dar frustrati, inaltati pentru moment, dar schiopatand tot restul vietii. De ce? Pentru ca exista o lege, formulata de Domnul Isus, care spune ca daca te concentrezi asupra ta insuti, este absolut sigur ca te vei pierde. "Oricine cauta sa-si scape viata " - concentrandu-se asupra ei, iubind-o si cultivand-o - " si-o va pierde".



Cand Petru s-a uitat la sine si la valurile din jurul sau, a inceput sa se scufunde. Numai atunci cand s-a uitat tinta la Isus, a fost in stare sa umble pe ape. Uita-te la tine insuti sau la cei din jurul tau si te vei scufunda; uita-te la Isus, si veu umbla pe apa sau pe orice altceva. Asa cum a zis cineva: "Porunceste-ti "Saliveaza!" si , dupa toate probabilitatile, vei constata ca nu salivezi - dimpotriva, exista toate sansele ca ti se va usca gura. Dar gandeste-te la o mancare delicioasa si atunci, fara sa zici nimic iti va lasa gura apa." Nu trebuie sa te gandesti la tine insuti, nici macar ca sa te "cultivi", dar gandeste-te la Isus si atunci tu vei fi cultivat. Uita-te la tine in Dumnezeu, dar priveste tinta numai la Dumnezeu.



Aceasta lege, ca numai pierzandu-ti viata o gasesti, poate fi observata pretutindeni in natura. Isus a zis: "Uitati-va la crini, cum cresc ei?" Fiind constienti de sine si ajutandu-se sa creasca si sa arate frumos? Nu, ei se uita la soare si concentrandu-se asupra soarelui, cresc si devin un miracol de frumusete. Cultul frumusetii si scolile de autoformare se autodistrug, pentru ca se zdrobesc de stanca legii lui Isus ca viata se castiga numai pierzand-o.



Singurii oameni frumosi sunt aceia care se pierd pe ei insisi intr-o mare Cauza: si ei devin frumosi datorita faptului ca au ochii atintiti in permanenta la Frumusete.



Singurii oameni fermecatori sunt aceia care te farmeca spre idealuri inalte si devin fermecatori numai in masura in care se pierd in tine si in in altii.


Prayer:
O , Dumnezeule, nu mai indraznesc sa -mi atintesc privirile asupra-mi, nici chiar cand sunt in Tine. Dar mi le atintesc asupra Ta si acolo ma regasesc. Daca-mi atintesc privirile asupra TA, cresc - daca ma preocup de mine insumi, ma degradez. Asa ca acum imi voi focaliza privirile asupra Ta. Acum incep sa inteleg ce ai vrut sa spui prin cuvintele: "Daca ochiul este bun, tot trupul este in lumina". Intreaga mea fiinta este plina de lumina. Iti multumesc, TATA. Amin!



("Viata din abundenta" , E. Stanely Jones)