Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;

chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

de cei ce părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

care se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate,

care umblă pe cărări strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite; Proverbe 2:10-15

Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima

1 Nu te făli cu ziua de mâine,
căci nu ştii ce poate aduce o zi. -

2 Să te laude altul,
nu gura ta,
un străin,
nu buzele tale.

3 Piatra este grea,
şi nisipul este greu,
dar supărarea pe care
o pricinuieşte nebunul
este mai grea decât amândouă. -

4 Furia este fără milă
şi mânia năvalnică,
dar cine poate
sta împotriva geloziei? -

5 Mai bine o mustrare pe faţă
decât o prietenie ascunsă. -

6 Rănile făcute de un prieten
dovedesc credincioşia lui,
dar sărutările unui vrăjmaş
sunt mincinoase. -

7 Sătulul calcă în picioare fagurul de miere,
dar pentru cel flămând
toate amărăciunile sunt dulci. -

8 Ca pasărea plecată
din cuibul ei,
aşa este omul
plecat din locul său.

9 Cum înveseleşte untdelemnul
şi tămâia inima,
aşa de dulci sunt sfaturile
pline de dragoste ale unui prieten. -

10 Nu părăsi pe prietenul tău
şi pe prietenul tatălui tău,
dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău:
mai bine un vecin aproape
decât un frate departe. -

11 Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima,
şi atunci voi putea
răspunde celui ce mă batjocoreşte. -

12 Omul chibzuit vede răul
şi se ascunde;
dar proştii merg spre el
şi sunt pedepsiţi. -

13 Ia-i haina,
căci s-a pus chezaş
pentru altul,
ia-l zălog în locul unei străine. -

14 Binecuvântarea aproapelui
cu glas tare dis-de-dimineaţă,
este privită ca un blestem. -

15 O streaşină,
care picură necurmat într-o zi de ploaie,
şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.

16 Cine o opreşte,
parcă opreşte vântul,
şi parcă ţine untdelemnul
în mâna dreaptă. -

17 După cum fierul ascute fierul,
tot aşa şi omul aţâţă mânia altui om. -

18 Cine îngrijeşte
de un smochin va mânca din rodul lui,
şi cine-şi păzeşte stăpânul
va fi preţuit. -

19 Cum răspunde
în apă faţa la faţă,
aşa răspunde inima
omului inimii omului. -

20 După cum locuinţa morţilor
şi adâncul nu se pot sătura,
tot aşa nici ochii omului
nu se pot sătura. -

21 Ce este tigaia pentru
lămurirea argintului
şi cuptorul pentru
lămurirea aurului:
aceea este bunul
nume pentru un om. -

22 Pe nebun
chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă,
în mijlocul grăunţelor,
nebunia tot n-ar ieşi din el. -

23 Îngrijeşte bine de oile tale,
şi ia seama la turmele tale.

24 Căci nici o bogăţie nu ţine veşnic,
şi nici cununa nu rămâne pe vecie. -

25 După ce se ridică fânul,
se arată verdeaţa nouă,
şi ierburile de
pe munţi sunt strânse. -

26 Mieii sunt pentru îmbrăcăminte,
şi ţapii pentru plata ogorului;

27 laptele caprelor
ţi-ajunge pentru hrana ta,
a casei tale,
şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un câine de urechi

1 Cum nu se potrivesc zăpada vara,
şi ploaia în timpul secerişului,
aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

2 Cum sare vrabia încoace
şi încolo şi
cum zboară rândunica,
aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. -

3 Biciul este pentru cal,
frâul pentru măgar,
şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. -

4 Nu răspunde nebunului
după nebunia lui,
ca să nu semeni şi tu cu el. -

5 Răspunde însă nebunului
după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept. -

6 Cel ce trimite o solie
printr-un nebun,
îşi taie singur picioarele,
şi bea nedreptatea. -

7 Cum sunt picioarele ologului,
aşa este şi o vorbă înţeleaptă
în gura unor nebuni. -

8 Cum ai pune o piatră în praştie,
aşa este când dai mărire unui nebun. -

9 Ca un spin care vine
în mâna unui om beat,
aşa este o vorbă înţeleaptă
în gura nebunilor. -

10 Ca un arcaş care răneşte
pe toată lumea,
aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni
şi pe întâii veniţi. -

11 Cum se întoarce câinele la ce a vărsat,
aşa se întoarce nebunul
la nebunia lui. -

12 Dacă vezi un om
care se crede înţelept,
poţi să ai mai multă nădejde
pentru un nebun decât pentru el. -

13 Leneşul zice:
"Afară este un leu,
pe uliţe este un leu!

14 Cum se învârte uşa pe ţâţânile ei,
aşa se învârteşte leneşul în patul lui.

15 Leneşul îşi vâră mâna în blid,
şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. -

16 Leneşul se crede mai înţelept
decât şapte oameni
care răspund cu judecată.

17 Un trecător care se amestecă
într-o ceartă care nu-l priveşte,
este ca unul care
apucă un câine de urechi.

18 Ca nebunul care aruncă
săgeţi aprinse şi ucigătoare,

19 aşa este omul care
înşeală pe aproapele său,
şi apoi zice:
"Am vrut doar să glumesc!" -

20 Când nu mai sunt lemne,
focul se stinge;
şi când nu mai este nici un clevetitor,
cearta se potoleşte.

21 După cum cărbunele face jăratic,
şi lemnul foc,
tot aşa şi omul gâlcevitor
aprinde cearta.

22 Cuvintele clevetitorului
sunt ca nişte prăjituri,
alunecă până în
fundul măruntaielor. -

23 Ca zgura de argint
pusă pe un ciob de pământ,
aşa sunt buzele aprinse
şi o inimă rea.

24 Cel ce urăşte se
preface cu buzele lui,
şi înăuntrul lui
pregăteşte înşelăciunea.

25 Când îţi vorbeşte cu glas dulce,
nu-l crede,
căci şapte urâciuni sunt în inima lui.

26 Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie,
totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. -

27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea,
şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

28 Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea,
şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. -

Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales

1 Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon,
strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -

2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -

3 Înălţimea cerurilor,
adâncimea pământului,
şi inima împăraţilor
sunt nepătrunse. -

4 Scoate zgura din argint,
şi argintarul va face din el un vas ales.

5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului,
şi scaunul lui de domnie se va întări
prin neprihănire. -

6 Nu te făli înaintea împăratului,
şi nu lua locul celor mari;

7 căci este mai bine să ţi se zică:
"Suie-te mai sus!"
decât să fii pogorât înaintea voievodului
pe care ţi-l văd ochii. -

8 Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci,
când te va lua la ocări aproapele tău. -

9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe faţă taina altuia,

10 ca nu cumva, aflând-o cineva,
să te umple de ruşine,
şi să-ţi iasă nume rău
care să nu se mai şteargă. -

11 Un cuvânt spus la vremea potrivită,
este ca nişte mere de aur
într-un coşuleţ de argint. -

12 Ca o verigă de aur
şi o podoabă de aur curat,
aşa este înţeleptul care mustră,
pentru o ureche ascultătoare. -

13 Ca răcoreala zăpezii
pe vremea secerişului,
aşa este un sol credincios
pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul
stăpânului său.

14 Ca norii şi vântul fără ploaie,
aşa este un om care
se laudă pe nedrept
cu dărniciile lui. -

15 Prin răbdare
se înduplecă un voievod,
şi o limbă dulce
poate zdrobi oase.

16 Dacă dai peste miere,
nu mânca decât atât cât îţi ajunge,
ca să nu ţi se scârbească
şi s-o verşi din gură. -

17 Calcă rar
în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine
şi să te urască. -

18 Ca un buzdugan,
ca o sabie
şi ca o săgeată ascuţită,
aşa este un om care
face o mărturisire mincinoasă
împotriva aproapelui său. -

19 Ca un dinte stricat
şi ca un picior care şchiopătează,
aşa este încrederea
într-un stricat la ziua necazului. -

20 Ca unul care
îşi scoate haina pe o zi rece,
sau varsă oţet pe silitră,
aşa este cine cântă
cântece unei inimi în nenorocire. -

21 Dacă este flămând vrăjmaşul tău,
dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete,
dă-i apă să bea.

22 Căci făcând aşa,
aduni cărbuni aprinşi pe capul lui,
şi Domnul îţi va răsplăti. -

23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia,
şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. -

24 Mai bine să locuieşti
într-un colţ pe acoperiş,
decât să locuieşti într-o casă mare
cu o nevastă gâlcevitoare. -

25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
aşa este o veste bună
venită dintr-o ţară depărtată. -

26 Ca o fântână tulbure
şi ca un izvor stricat,
aşa este cel neprihănit
care se clatină înaintea celui rău. -

27 Nu este bine să mănânci multă miere:
tot aşa, nu este o cinste
să alergi după slava ta însăţi. -

28 Omul care nu este stăpân pe sine,
este ca o cetate surpată
şi fără ziduri.

Portia de intelepciune pe ziua de astazi

1 Nu pizmui pe oamenii cei răi,
şi nu dori să fii cu ei;

2 căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. -

3 Prin înţelepciune se înalţă o casă,
şi prin pricepere se întăreşte;

4 prin ştiinţă se umplu cămările ei
de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.

5 Un om înţelept este plin de putere,
şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

6 Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia,
şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. -

7 Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată. -

8 Cine se gândeşte să facă rău,
se cheamă un om plin de răutate. -

9 Gândul celui nebun nu este decât păcat,
şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. -

10 Dacă slăbeşti în ziua necazului,
mică îţi este puterea. -

11 Izbăveşte pe cei târâţi la moarte,
şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie junghiaţi. -

12 Dacă zici: "Ah! n-am ştiut!"...
Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile
şi Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? -

13 Fiule, mănâncă miere, căci este bună,
şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.

14 Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor, şi nu ţi se va tăia nădejdea. -

15 Nu întinde curse, nelegiuitule,
la locuinţa celui neprihănit,
şi nu-i tulbura odihna.

16 Căci cel neprihănit de şapte ori cade,
şi se ridică,
dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.

17 Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău,
şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el,

18 ca nu cumva Domnul să vadă,
să nu-I placă,
şi să-Şi întoarcă mânia de la el. -

19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!

20 Căci cel ce face răul n-are nici un viitor, şi lumina celor răi se stinge. -

21 Fiule, teme-te de Domnul
şi de împăratul;
şi să nu te amesteci
cu cei neastâmpăraţi!

22 Căci deodată le va veni pieirea,
şi cine poate şti sfârşitul amândoura! -

23 Iată ce mai spun înţelepţii:
"Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi." -

24 Pe cine zice celui rău:
"Tu eşti bun!"
îl blestemă popoarele,
şi-l urăsc neamurile.

25 Dar celor ce judecă drept le merge bine,
şi o mare binecuvântare vine peste ei. -

26 Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.

27 Vezi-ţi întâi de treburi afară,
îngrijeşte de lucrul câmpului,
şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. -

28 Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? -

29 Nu zice: "Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu,
îi vor răsplăti după faptele lui!" -

30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneş,
şi pe lângă via unui om fără minte.

31 Şi era numai spini,
acoperit de mărăcini,
şi zidul de piatră era prăbuşit.

32 M-am uitat bine şi cu luare aminte,
şi am tras învăţătură din ce am văzut.

33 "Să mai dorm puţin,
să mai aţipesc puţin,
să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!"...

34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate,
ca un hoţ,
şi lipsa, ca un om înarmat.

Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea

1 Dacă stai la masă la unul din cei mari,
ia seama ce ai dinainte:

2 pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.

3 Nu pofti mâncărurile lui alese,
căci sunt o hrană înşelătoare.

4 Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti,
nu-ţi pune priceperea în aceasta.

5 Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este;
căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.

6 Nu mânca pâinea celui pizmaş,
şi nu pofti mâncărurile lui alese,

7 căci el este ca unul care
îşi face socotelile în suflet.

"Mănâncă şi bea", îţi va zice el;
dar inima lui nu este cu tine.

8 Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa,
şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.

9 Nu vorbi la urechea celui nebun,
căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

10 Nu muta hotarul văduvei,
şi nu intra în ogorul orfanilor,

11 căci răzbunătorul lor este puternic:
El le va apăra pricina împotriva ta.

Deschide-ţi inima la învăţătură,
şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Nu cruţa copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.

15 Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă,
inima mea se va bucura;

16 şi înăuntrul meu se va înveseli,
când buzele tale vor spune ce este bine.

17 Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi,
ci să aibă totdeauna frică de Domnul;

18 căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept;
îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

20 Nu fi printre cei ce beau vin,
nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.

21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc,
şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut,
şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.

23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde,
înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

24 Tatăl celui neprihănit se înveseleşte,
şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta,
să se înveselească cea care te-a născut.

26 Fiule, dă-mi inima ta,
şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

27 Căci curva este o groapă adâncă,
şi străina o fântână strâmtă.

28 Ea pândeşte ca un hoţ,
şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările?
Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile?
Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

30 Ale celor ce întârzie la vin,
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

31 Nu te uita la vin când curge roşu
şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.

33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora,
şi inima îţi va vorbi prostii.

34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării,
ca un om culcat pe vârful unui catarg.

35 "M-a lovit... dar nu mă doare!...
M-a bătut... dar nu simt nimic! Când... mă voi trezi? Mai vreau vin!"

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei avand in mana o cupa?

M-am cutremurat...acum inteleg mai bine: uitati-va, cititi si luati aminte, oameni ai Dumnezeului Celui Viu!!!

Priviti cum gandesc oamenii care nu Il cunosc pe Dumnezeu: puteti observa tanjirea profunda dupa ceva frumos, exceptional, minunat, exuberant, plin de supranatural??? Nu, nu se spune asta in textul poezeiei... dimpotriva, se doreste estomparea, blocarea acestei tanjiri, negarea existentei vreunei sanse de a implini aceasta tanjire...

"
Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii."

Dar de fapt asta e mesajul: viata chiar nu are sens: hai sa bem si sa ne bucuram de placerile simturilor, sa evadam din lumea asta "si sufletul sloboade-l din temnitele mintii"!..."Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate ca sa faca lucruri neingaduite"Romani cap.1.

Mai mult, Solomon spune astfel : "

Proverbele 23:19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

Proverbele 23:20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne.

Proverbele 23:21 Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Proverbele 23:22 Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.

Proverbele 23:23 Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

Proverbele 23:24 Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

Proverbele 23:25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

Proverbele 23:26 Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

Proverbele 23:27 Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă.

Proverbele 23:28 Ea pândeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

Proverbele 23:29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

Proverbele 23:30 Ale celor ce întârzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

Proverbele 23:31 Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

Proverbele 23:32 dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.

Proverbele 23:33 Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

Proverbele 23:34 Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.

Proverbele 23:35 "M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Când... mă voi trezi? Mai vreau vin!"

"

Oare asta e solutia?... Incredibil!!! Unii chiar o iau de buna!!!

Dragii mei, nu asta e solutia! Nu asta! Nici macar nu e logica! Iti anihileaza fiinta, personalitatea: te reduce doar la incercarea de implinire a instinctelor animalice, a firii nesupuse si corupte in pacat: o continua ingropare in acelasi noroi...Nu, nu asta e solutia...Ooo...daca ati sti ce viata din belsug, ce minunatie de comoara este viata in Hristos! El e Cel infinit in frumusete, minunatie, splendoare, supranatural! De El aveti nevoie! Pe El Il cautati! Deschideti-va ochii! Deschideti-va mintea! Nu va eliberati sufletul din temintele mintii! Dimpotriva, GANDITI!!!: cine a creat totul? Oare cartea nu are un autor? Oare casa nu are un arhitect? ...De ce nu mai incerci ? De ce sa incetezi sa cauti? Mai exista o solutie pe care nu ai incercat-o:DUMNEZEU - ISUS HRISTOS! De ce sa nu incerci? Iti poate schimba viata!

Nu trebuie sa fie asa:

Omar Khayyam - Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa...

Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

În parfumatul prier, când - beata de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu m-a certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Mâini - poate-i prea târziu.

Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara...

Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

Ce rusinos e timpul celui gândind amar
Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
- daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
caci în afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruina, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
"O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!"

Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.(Eclesiastul 11:9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. )

Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

În loc s-o fac sa cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire...
Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
- Ma tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt...

Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.

Intelepciune: Proverbe cap. 3

1. Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
2 Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.
3 Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
6 Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
9 Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău:
10 căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
12 Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!




13 Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
14 Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
15 ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
16 În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă.
17 Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
18 Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.



19 Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
20 prin ştiinţa Lui s-au deschis Adâncurile, şi strecoară norii roua.
21 Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
22 Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău.
23 Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.






24 Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.



25 Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;
26 căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
27 Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.
28 Nu zice aproapelui tău: "Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!" când ai de unde să dai.
29 Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine.
30 Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut nici un rău.
31 Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege nici una din căile lui!

32 Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
33 Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează.
34 Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
35 Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.