Este de aceea important sa ne invatam sa formulam nedumeririle noastre, sa le explicitam sub forma de intrebari precise. Intrebarea este forma elementara a creativitatii , cu ea incepe orice act de inteligenta. Este regretabil faptul ca unii elevi isi cenuzureaza intrebarile, de teama ca acestea ar putea fi considerate un act de indisciplina. Din pacate, unii profesori stimuleaza aceasta atitudine, prin reactia nervoasa la unele intrebari si prin faputl ca nu acorda acestora atentia cuvenita. Alteori, elevii se abtin sa intrebe de teama de a nu se face de ras. Mi s-a intamplat de multe ori sa constat ca profesorul foloseste cuvinte pe care multi elevi nu le inteleg, dar nici unul dintre acestia nu cere explicatia de rigoare.
Intrebarea nu e lucru de rusine! Iata un adevar care ar trebuie repetat mereu, deoarece fara capacitatea de a intreba, fara stiinta si arta intrebarii, omul este condamnat la ignoranta si lene. Progresul cunosterii nu atrage cu sine o reducere a numarului de intrebari, ci o crestere vertiginoasa a acestuia. Multe intrebari raman o vreme indelungata fara raspuns, iar altele comporta o infinitate de raspunsuri, nici unul definitiv.
Exista un adevarat snobism praticat in multe intalniri de societatea de catre cei care prefera sa ramana toata viata ignoranti decat sa-si faca publica necunoasterea unui anumit fapt. Se ajunge astfel la un fenomen paradoxal: cei care intreaba sunt, de cele mai multe ori, exact cei mai instruiti si mai inteligenti. La orele de consultatii (ore la care studentii au posibilitatea sa intrebe pe profesori orice nelamuriri legate de materie) vin si sunt activi cu precadere studentii foarte buni, iar in discutiile de socitetate cei care nu se sfiesc sa ceara o explicatie privind semnificatia unui cuvant, de exemplu, sunt tocmai cei care si-au insusit o cultura vasta si practica un exercitiu continuu al inteligentei.
Sursa: "Socul matematicii " de Solomon Marcus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu