De ce oare multi elevi cu note mari la matematica, obisnuiti sa li se spuna, la scoala si acasa , ca sunt buni la matematica, au un randament slab la concursul de admitere in invatamantul superior? De ce oare se intampla destul de frecvent sa intalnim studenti slabi la matematica, dar cu o buna "carte de vizita " scolara? Ma preocupa de multa vreme aceste intrebari, mai cu seama ca, lucrand cu studentii anului intai, particip in fiecare an al socul trecerii de la liceu la faculate. Socul nu-i priveste numai pe cei evocati mai sus, ci pe cvasitatea studentilor din anul intai. Mai precis, nu intra aici un numar relativ mic de studenti exceptionali, care intr-o anumita masura cunosc, inca inainte de a deveni sudenti ai anului intai, materia care urmeaza sa le fie predata.
Am discutat aceasta problema cu numerosi studenti de valori dintre cele mai diferite, am urmarit cu atentie "infractiunile" pe cre ei le comit in lucrari scrise si la examenul oral, am ascultat relatarile colegilor care conduc orele de seminar. Am ajuns la concluzia ca nu atat deplasarea accentului de la probleme de teorie ii pune pe studenti in dificultate, cat o insuficienta legatura intre cele doua "fete ale monedei": teoria si practica matematica. Deci (in contrast cu ceea ce cred numerosi studenti), nu faptul ca la facultate se preda mult mai multa teorie decat la liceu determina socul studentului anului intai; socul este provocat de insuficientul antrenament in a aborda problemele pe baza teoriei si in a sprijini teoria pe motivatii practice.
Din discutii cu numerosi elevi si profesori am aflat ca cei mai multi elevi nu folosesc manualele de matematica decat pentru partea de exercitii, cunostintele teoretice fiind asimilate pe baza notitelor de clasa. Tocmai aici se manifesta o schimbare radicala de punct de vedere, in trecerea de la liceu la facultate; partea teoretica, anterior neglijata, marginalizata, devine acum la fel de importanta ca si partea aplicativa . Fara cunoasterea conceptelor, teoremelor si demonstratiilor nu poate fi promovat un examen de matematica in invatamantul superior si, mai important nu poate fi inteles un curs de fizica sau de tehnica bazat pe o anumita cultura matematica.
Importanta pe care o capata, in invatamantul superior partea teoretica a matematicii determina om odificare esentiala a tipului de antrenament matematic necesar pentru promovare. Studiul pe baza unui curs sau a unui manual devine esential. Nu mai este vorba acum de a pregati o singura chestiune, de pe o zi pe alta (ca la scoala), ci de a-ti organiza studiul unei intregi discipline, deci al unei materii vaste, de-a lungul unei intregi peroade de cateva luni. In locul unei scadente de cel mult 24 de ore ("maine s-ar putea sa fi examinat la matematica!") apare acum o scadenta indepartata, de mai multe luni (examenul de sfarsit de semestru sau de an). Este ca si cum ai trece de la proba de o suta de metri la proba de maraton. Dozarea efortului devine esentiala.
O alta mentalitate trebuie sa-si faca loc , inca care capacitatea de autocontrol si de elaborare a unei strategii pe termen lung este decisiva. In aceasta strategie intra ca o componenta importanta puterea de concentrare asupra unei activitati de durata, de urmarire metodica a ei, independent de un eventual control din afara(chiar daca un atare contro apare , sub forma unor probe de control sau in cadrul orelor de seminar).
Desigur, acest ultim aspect nu este specific matematicii, fiind o trasatura generala a activitatii universitare, o trasatura distinctiva in raport cu activitatea anterioara, la lice.
Aici isi afla, de altfel, una din surse socul pe care-l constituie trecerea de la liceu la facultate, soc pe care-l putem amortiza, dar nu-l putem reduce complet. Totusi , matematica prezinta, intr-o mai mare masura decat alte discipline, caracterul metodic, de durata, despre care am vorbit mai sus.
In final, o incurajare pt voi :
Este profund gresit sa se creada ca numai unii tineri, foarte putini, au sansa unor performante intelectuale, iar altii , cei multi, nu vor putea, orice ar face, sa depaseasca mediocritatea. Uneori, un sudent care obtine in primii ani de facultate vreo doua-trei (sau mai multe )note de 6 si 7 este privit, mai tarziu, cu suspiciune, daca in evolutia sa se observa o schimbare in bine. Daca am avea mai multa incredere in personalitatea studentului, in capacitatea de a se autodepasi si in capacitatea noastra de a-l stimula in aceasta directie, daca nu am inhiba prin nimic dorinta tanarului de a se afirma, atunci randamentul sau ar creste in mod simtitor.
Asadar , dragii mei colegi, orice obstacole ati intampina, niciodata sa nu renuntati ! Niciodata sa nu renuntati! Niciodata sa nu renuntati! (ati prins ideea, sau mai trebuie sa spun inca o data? ;))
NICIODATA SA NU RENUNTATI! :)
Sursa: "Socul matematicii", Solomon Marcus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu