Satana nu I‑a spus lui Dumnezeu: „Lasă‑mă să‑l chinui pe Iov!”, ci „Dă‑mi‑l pe mână ca să‑Ţi arăt ceva şi să conving tot cosmosul că Tu nu meriţi slujit pentru ceea ce eşti şi că realitatea este că toţi şi toate Te slujesc doar de dragul lor în nădejdea binelui pe care aşteaptă să li‑l faci.”
Suferinţa n‑a fost scopul, ci metoda aleasă de Satan pentru demonstrarea ideii lui.
Dumnezeu a acceptat provocarea şi le‑a arătat tuturor că înţelepciunea Sa este desăvârşită şi că El merită să fie slujit şi lăudat pentru bunătatea cu care ne înconjoară şi ne slujeşte. Dumnezeu avea să desăvârşească această demonstraţie în Cristos, Robul venit să „Căci Fiul omului n‑a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să‑Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru Lumea noastră este guvernată de principiile şi natura păcătoasă a lui Satan. Lumea lui Dumnezeu este însă aşezată pe principii diametral opuse şi pe natura desăvârşită a dragostei divine:
„Isus i‑a chemat la El şi le‑a zis: «Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie
robul tuturor.»” (Marcu 10:42‑44)
„Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v‑am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v‑am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.” (Ioan 13:13‑15)
Apostolul Ioan va afirma că atitudinea noastră faţă de Dumnezeu nu este un tribut al datoriei, ci o reflectare fidelă şi corectă a ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi:
„Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi‑L cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s‑a arătat
prin faptul că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi şi L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre... Noi Îl iubim pentru că
El ne‑a iubit întâi.” (1 Ioan 4:7‑19)
Sursa: Chemarea harului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu