vineri, mai 16, 2008

People Need The Lord




Everyday they pass me by,
I can see it in their eye;
Empty people filled with care,
Headed who knows where.
On they go through private pain,
Living fear to fear;
Laughter hides the silent cries
Only Jesus hears.

People need the Lord,
People need the Lord;
At the end of broken dreams,
He's the open door.

People need the Lord,
People need the Lord;
When will we realize
People need the Lord.

We are called to take His light
To a world where wrong is right;
What could be too great a cost
For sharing life with one who's lost?
Through His love our hearts can feel
All the grief they bear;

They must hear the Words of Life
Only we can share.

People need the Lord,
People need the Lord;
At the end of broken dreams,
He's the open door.

People need the Lord,
People need the Lord;
When will we realize
That we must give our lives,
For people need the Lord.
People need the Lord.

Made to worship




Before the day
Before the light
Before the world revolved around the sun
God on high
Stepped down into time
And wrote the story of His love for everyone

He has filled our hearts with wonder
So that we always remember

You and I were made to worship
You and I are called to love
You and I are forgiven and free
You and I embrace surrender
You and I choose to believe
You and I will see who we were meant to be

All we are
And all we have
Is all a gift from God that we receive
Brought to life
We open up our eyes
To see the majesty and glory of the King

He has filled our hearts with wonder
So that we always remember

You and I were made to worship
You and I are called to love
You and I are forgiven and free
You and I embrace surrender
You and I choose to believe
You and I will see who we were meant to be

And even the rocks cry out
And even the Heavens shout
At the sound of His holy name
So let every voice sing out
And let every knee bow down
He is worthy of all our praise

You and I were made to worship
You and I are called to love
You and I are forgiven and free, yeah
You and I embrace surrender
You and I choose to believe
You and I will see, you and I will see

You and I were made to worship
You and I are called to love
You and I are forgiven and free, yeah
You and I embrace surrender
You and I choose to believe
You and I will see who we were meant to be



Tu esti facut pentru loialitate fata de Dumnezeu


Unul din dusmanii omului: lipsa unei credinte si a unei loialitati fata de ceva dincolo de sine - ceva care da un sens ultim, o coerenta si un tel vietii.

Noi, desigur, credem ca acest ceva este cineva - adica Dumnezeu.

Dar fie de crezi ori nu crezi ca acest dincolo de sine este Dumnezeu, necesitatea fundamentala ramane aceeasi. Ca sa functionezi bine, ca sa fi felul de persoana care ar trebui sa fi, e nevoie sa crezi in Ceva dincolo de tine insuti si sa-i fi loial. De ce?


Raspunsul este ca asa ai fost facut, asa este structura fiintei tale.


Necesitatea acestei atasari si loialitati este intiparita in fiinta ta. E oare aceasta declaratia unui pastor, deci una care sa fie privita cu suspiciune?

Ei bine, iata afirmatiile facute de Dr. Jung, care nu avea prejudecati religioase. Intre Dr.Jung si un pacient a avut loc urmatorul dialog:

Dr.Jung: - Dumneata suferi de pierderea credintei in Dumnezeu si intr-o viata viitoare.

Pacientul: - Dar, domnule doctor, credeti dumneavoastra ca doctrinele acestea sunt adevarate?

Dr.Jung: - Asta nu mai tine de meseria mea. Eu sunt medic, nu preot, eu pot sa-ti spun doar ca daca iti recapeti credinta, te faci bine. Daca nu ti-o recapeti, nu te poti face bine.

De ce a spus faimosul psihiatru acest lucru? Pentru simplul motiv ca experienta il invatase ca acesta este un principiu a functionarii vietii.

Viata are nevoie de ceva situat in afara ei, in care sa-si ancoreze iubirea si loialitatea, altfel se dezintegreaza !

Eu insumi tratez sute de asemenea cazuri. Ultimul a fost acela al unei femei inteligente cu patru copii minunati si cu un sot loial si care, din cauza ca sotului nu-i placea sa mearga la biserica, a renuntat si ea sa mai mearga.

Treptat, si-a pierdut credinta in Dumnezeu, apoi si-a pierdut interesul fata de familie, apoi a cunoscut o prabusire nervoasa si in final fata de familie, apoi a cunoscut o prabusire nervoasa si in final a ajuns pe mainile psihiatrilor.

Nu are nici o boala fizica, numai ca atunci cand a disparut Dumnezeu, a disparut sensul vietii si cu aceasta intreaga viata s-a dezintegrat, fapt care a avut ca rezultat un colaps nervos.

Acum, ea L-a gasit din nou pe Dumnezeu si, deci , baza sanatatii ei. Dupa ce L-a gasit pe Dumnezeu, a putut sa doarma noaptea urmatoare si celelalte nopti fara somnifere - si asta pentru prima data dupa multe luni de zile.


O, Dumnezeule, ar putea trai oare plamanii mei fara aer, inima mea fara iubire, simtul meu estetic fara frumusete, constiinta mea fara adevar? Tot asa , eu nu pot trai fara Tine, Tu - Viata vietii mele, Tu- Sufletul sufletului meu. Iti apartin Tie prin structura, cu toata fiinta mea. Amin!



E.Stanley Jones "Viata din abundenta"

joi, mai 15, 2008

Copiii se sinucid din cauza prietenilor, a parintilor indiferenti sau a muzicii pe care o asculta?


Tendinta de suicid in randul romanilor este in continua crestere, in ultima perioada. 2.594 de romani s-au sinucis, numai in 2007. Un studiu american, din 2007, arata ca suicidul este a treia cauza de deces printre adolescentii cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani. Un alt studiu, realizat in randul elevilor din ultimul an de liceu, a aratat ca 3% dintre ei au avut tentative de suicid care s-au finalizat cu spitalizari, iar in cazul a 9% dintre ei acestea au ramas simple tentative. Alti 16% dintre liceeni s-au gandit sa se sinucida si aproximativ 30% au avut o stare depresiva, in perioada in care a fost realizat studiul.


Asta e in America, fiindca in Romania habar nu avem, neexistand pana acum nici un studiu. Asta desi, cel putin in mass-media, in ultimii ani, cazurile de suicid in randul tinerilor s-au inmultit, devenind aproape lunare. Tot ce putem afla este statistica de la IML. Anul trecut, de exemplu, dupa ce Bogdan Costache, un elev de clasa a XII-a, s-a sinucis din dragoste pentru profesoara de limba romana, Corina Vasile, au mai urmat astfel de cazuri. Un elev de 14 ani s-a spanzurat de un copac, in Bucuresti, iar o eleva din Harghita s-a spanzurat in propria camera, pentru ca parintii sai, de etnie rroma, nu o mai lasau sa mearga la scoala. In Marea Britanie, de exemplu, in oraselul Bridges, 7 tineri s-au sinucis, in nici un an de zile. Politia a descoperit ca toti acestia isi creasera profile personale pe internet, iar prietenii lor creasera rubrici de comemorari.



Uneori, asa cum este caz
ul Andradei Mocanescu, care s-a aruncat de la etajul 10 al blocului in care locuia, la inceputul acestei saptamani, cauza poate fi apartenenta la un microgrup social. „Cauzele sinuciderii in randul adolescentilor sunt, in general, nerecunoasterea apartenentei acestora la un grup social sau nerecunoasterea si neacceptarea valorilor lor personale, de catre cei din jurul lor.


De asemenea, mediul in care traiesc poate sa nu ii securizeze emotional, sa nu-i valorizeze si sa nu ii accepte. O alta cauza sunt parintii acestor copii, care sunt absenti, exigenti si indiferenti cu ei. Uneori, acestia chiar abandoneaza rolul de parinti, pentru ca sunt depasiti de situatie sau lucreaza prea mult si nu mai au timp de nimic.


O ultima cauza este frica acestor tineri de consecintele comportamentelor lor, netolerate de familiile lor”, ne-a declarat Aurelia Stanculescu, directorul Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala.


Psihologii sunt de parere ca apartenenta adolescentilor la un anumit grup ii poate determina pe acestia sa recurga la gesturi extreme. „Un adolescent poate si nu poate fi influentat de grup sa se sinucida, totul depinde de personalitatea acestuia.

Cedeaza cei care au o personalitate slaba, mai instabila si sunt mai usor influentabili. Nu stiu daca putem da vina pe un astfel de grup. Mai bine ar fi sa identificam motivele care l-au determinat pe un tanar sa intre intr-un anumit grup. In cazul fetei de 12 ani care s-a sinucis, sunt convinsa ca a existat un semnal de alarma, prin care aceasta a spus ca are probleme”, ne-a declarat Cristina Vasiloiu, psiholog la Scoala Nr. 117, din Bucuresti.

Aceasta ne-a mai spus ca tinerii intra in diverse grupuri

deoarece se simt dati la o parte de prietenii de la scoala sau de acasa si simt nevoia, ulterior, sa iasa in evidenta, sa socheze. (E.L.)


Cine sunt si ce vor grupurile subculturilor urbane
Emo – melancolicii si depresivii


Emo este o subcultura al carei adepti se imbraca in negru, au coafuri ce le acopera o parte din fata, de regula unul dintre ochi,

si recurg in cele mai multe cazuri la piercing. Vegetarieni, melancolici si depresivi, antisociali, cu tendinte spre suicid, emo se considera neintelesi de societate si se retrag in propriile
comunitati.


Marea majoritate a adeptilor acestui curent sunt adolescenti care au trecut prin anumite traume cauzate de despartirea de persoana iubita, divortul parintil

or sau lipsa de comunicare cu familia, termenul de „emo” fiind derivat de la cuvantul „emotional”.


Muzica preferata de acestia e un soi de subgen al rockului cu influente punk, cele mai cunoscute formatii ale genului fiind: A Fire Inside, Funeral for a Friend, Tokio Hotel, Fall Out Boy si Panic at the Disco. Gothic – f

ascinatii de macabru.


Daca emo este un curent antisocial, subcultura gothic, desi are, la randu-i, tente anar­histe, pledeaza mai degraba pentru toleranta. Adeptii gothic se imbraca de asemenea in negru, dar apeleaza si la machiajul intens al ochilor, in nuante inchise, isi vopsesc parul si unghiile tot in negru si se imbraca intr-un stil ciudat ce combina stilul epocii victoriene cu perioada medievala.

Fascinati de macabru, respingand conservatorismul si declarandu-se adeptii creativitatii, membrii respectivei comunitati au o perceptie in acelasi timp morbida si mistica asupra vietii. In cadrul trupelor notabile de gothic-rock se numara: Bah

aus, The Cure, The Sisters of Mercy si Siouxyie & Banshees.



Hip-hop-ul – muzica cu mesaj vulgar




Prin definitie o cultura urbana, hip-hop-ul include arta graffiti,

break-dance-ul si muzica rap. Oferind constiinta apartenentei la un grup social, hip-hop-ul contine mesaje clare adresate societatii, cel mai adesea folosind

cuvinte vulgare si expresii violente la adresa prostiei, a ipocriziei si a sistemelor politice si sociale. Blugii foarte largi, cu talie joasa, lanturile groase

atarnate la gat sau la pantaloni, baticurile si sepcile sunt vestimentatia preferata de „baietii de cartier”, care adera, de regula, la diverse grupuri. Genurile de dans difera in aceasta cultura, unul

dintre cele mai complicate fiind break-dance-ul, ce contine de la cele mai dificile elemente de

acrobatie la sol pana la cele mai fine miscari de balet, este un stil in care in

veti sa-ti controlezi corpul si

temperamentul pana la cele mai mici detalii.



Punk – strigatul de libertate


Libertatea fata de societate, in fata careia refuza sa se supuna, este punctul de plecare al punk-ului. Frizura gen creasta sau tepi, geansii rupti, bocancii cu bot de fier si piercingul sunt

punctele de reper ale aspectului exterior cu care se prezinta in public punkistii. Muzica ce sta la baza acestei subculturi este muzica scurta, rapida si dura, cu instrumentatie minima

si versuri de multe ori politice sau nihiliste. Trupe precum Ramones, Sex Pistols si The Damned sunt considerate a fi intemeietoare ale genului.


„Cauzele sinuciderii in randul adolescentilor sunt, in general, nerecunoasterea apartenentei acestora la un grup social sau nerecunoasterea si neacceptarea valorilor lor personale de catre cei din jurul lor.”, - Aurelia Stanculescu, directorul Centrului de Asistenta Educationala Bucuresti




Gandul - Joi, 15 mai 2008


miercuri, mai 14, 2008

PERSONALITATEA ANULUI


Nu-mi aduc aminte momentul in care am simtit vocatia poeziei.

Vreau sa subliniez ca poezia scrisa este numai o forma a poeziei si ea este rezultatul poeziei traite.

Nu-mi aduc foarte bine aminte cand am inceput sa traiesc poezia dar mi-aduc foarte bine aminte cand am inceput sa incerc sa o scriu: aproape de indata ce am invatat sa scriu si sa citesc.

Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai mareata sau mai putin mareata.

Prima bariera pe care am rupt-o a fost aceea a cuvintelor (intelegand ca ele sunt materialul poeziei) facandu-ma sa ma intorc de la poezia personala, strict legata de cuvinte, la o poezie din ce in ce mai impersonala, deci cu o adresa mai larga.

Sesizand concretetea cuvantului si surprinzatoarea lui asemuire cu structura materiei, mi-am dat seama ca el este casa sufletului meu si am realizat cu intensitate ca limba romana este patria mea spirituala.

Prin limba romana am vazut cu ochii si cu sentimentele maretia Romaniei.

Devenind in timp poliglot de limba romana, destinul ma indreapta catre intrebarea care a inceput sa se repete din ce in ce mai des in sinea mea:

Ce fac cu materialul lingvistic si cu dragostea mea de poezie?

Imi raspund din ce in ce mai acut, pana cand voi izbuti sa-mi indrept directia poeziei catre aceasta deviza:


A face cate ceva pentru cuvinte, iar restul, pentru oameni
!


75 de ani de la naştere, 25 de ani de la moarte

n. 31 martie 1933, Ploieşti - m. 13 dec. 1983, Bucureşti.


Prenume la naştere Hristea Nichita. Poet.


Considerat exponentul cel mai reprezentativ al generaţiei de aur a poeziei româneşti de după al 2-lea Razboi Mondial, „generaţia 60”, Nichita Stănescu este, fără îndoială, alături de Tudor Arghezi şi Ion Barbu poetul care a reînnoit din temelii limbajul liric, ancorându-l atât prin probematică cât şi prin mijloacele de expresie în poetica modernismului.



A urmat şcoala primară (1940-1944) la Ploieşti, Buşteni şi Vălenii de Munte, gimnaziul şi liceul la Ploieşti între 1944 şi 1952. Facultatea de Filologie de la Bucureşti este absolvită în 1957. Corector (1957-1960) şi redactor (1960-1968) la “Gazeta Literară”. Redactor-şef adjunct la „Luceafărul” (1968-1969) şi la România Literară (1969-1973), după care se dedică în întregime scrisului. Debutează, aproape simultan, cu versuri în „Tribuna” şi “Gazeta literară” (martie 1957), debut editorial cu Sensul iubirii în 1960.



Apreciat, încă de la debut, drept cel mai reprezentativ poet al „generaţiei 60”, Nichita Stănescu este unul din cei mari scriitori români ai secolului 20.


De o mare adâncime lirică, poezia sa - aflată sub semnul contradictoriului, sentimentală şi ermetică, argotică şi sofisticată, constituie deopotrivă o expresie a tragismului existenţial şi a unei înclinaţii ludice neostoite.


Limba, de o noutate radicală, mânuită cu virtuozitate, utilizând un vocabular straniu şi o gramatică personală a revoluţionat poezia română sub raportul expresiei şi chiar al viziunii.


De-a lungul carierei Nichita Stănescu a fost distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale: trei premii ale Uniunii Scriitorilor în 1964 (O viziune a sentimentelor), 1969 (Necuvintele) şi 1972 (Cartea de recitire). Premiul Herder în 1975.



Premiul " Mihai Eminescu" al Academiei Române în 1978 pentru volumul “Epica Magna”. Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură la propunerea Academiei Suedeze în 1980 alături de J.L. Borges şi G. Seferis, premiu acordat acestuia din urmă. Membru post-mortem al Academiei Române (1990). A fost tradus în sârbo-croată, engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară, polonă, bulgară, suedeză, rusă, ebraică, letonă. Opera: Sensul iubirii, 1960; O viziune a sentimentelor, 1964; Dreptul la timp, 1965; 11 elegii, 1966; Oul şi sfera, 1967; Laus Ptolomaei, 1968; Un pământ numit România, 1968; In dulcele stil clasic, 1970; Belgradul în 5 prieteni, 1972; Măreţia frigului. Romanul unui sentiment, 1972; Cartea de recitire, 1972; Clar de inimă, 1973; Starea poeziei, 1975; Epica magna, 1978; Opere imperfecte, 1979; Carte de citire, carte de iubire (în colaborare cu Gh. Tomozei), 1980; Oase plângând, 1982; Respirări, 1982.



Alex. Ştefănescu: „Tot ce a scris, a spus şi a făcut poetul ni se înfăţişează ca un mesaj existenţial unitar şi coerent, fără nimic întâmplător. Justificarea apriorică a fiecărui element face inoperant, în timpul lecturii-evocării, criteriul estetic (...). Să înţelegem că este vorba despre un cult al poetului, care obturează spiritul critic? Lucrurile nu sunt chiar atât de simple. De fapt, la originea acestei admiraţii duse uneori până la fanatism se află o valoare estetică reală, excepţională. Încă din primii ani ai afirmării, Nichita Stănescu a şocat conştiinţa estetică a epocii scriind cu totul altfel decât se scrisese până atunci.”

Pentru mai multe detalii: aici