Cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine

1 Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2 Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3 Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -
4 Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6 Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.
8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10 Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
11 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12 Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13 Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14 Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
15 Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16 Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
20 Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.
21 Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
22 Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit.

TRUST

Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.Psalm 42:11

Din nou în cuptor

(Stiu ca sesiunea e aproape pe sfarsite, dar articolul acesta chiar merita citit!:)

« Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. »
Sfârşit de ianuarie, început de sesiune, miez de iarnă. Nici vorbă de zăpadă. Poate doar ger spiritual, alunecuş pe pârtia doctrinelor şi bulgări aruncaţi în legea cultelor.

Studenţi cu feţe crispate de povara examenelor care vin... Un fel de Ziua Judecăţii, nu neaparat cu Dan Negru, în care ei, profesorii, sunt dumnezei parcă uneori necruţători, pentru nişte bieţi păcătoşi de studenţi.

Vine sesiunea ca o vreme a socotelii pentru toate absenţele de la curs, pentru toate chicotelile din timpul seminariilor, pentru nopţile scăldate în chefuri şi orgii şi dimineţile trezite la ora 15:00.

Căminele studenţeşti au încremenit, cu câte o uşă spartă, cu două sute de mucuri de ţigară nemăturate pe palier şi cu săli de lectură în priveghi, în care ard ochii “halucinanţi şi mistuiţi lăuntric” ai studenţilor, ca şi lumânările muribunzilor, parcă totuşi nespovediţi, îngânând pe ultima sută de minute rugăciunea pe care n-au spus-o un semestru întreg. Porcul se îngraşă pe sfârşite, în ajun. Măcar aşa, să moară sătul. E ca-n poezia lui Topârceanu, cu o “sesiune gri, sesiune gri, nu credeam c-o să mai vii”.
Bisericile s-au umplut de pioşi sezonieri, care se leagă cu mâna pe inimă că dacă i-o scăpa Dumnezeu şi de examenul ăsta, “nu mai pun gura pe ţigară” şi vor face numai fapte bune şi milă la săraci. Nu zice însă nici unul ce are de gând să facă dacă nu-i ajută Dumnezeu, deşi ei ştiu că e vorba de o beţie cruntă, ca să-L pedepsească, aşa, puţin, pe Dumnezeu. Şi asta mi-a amintit de un tânăr care trecea prin faţa unei biserici şi, făcându-şi cruce, a îngânat aburind a alcool: “Doamne, ajuta-mă, că eu mis cel mai nenorocit de pe lume. Şi dacă nu mă ajuţi, să ştii că eu trec la catolici!”.
Mi-am picat sâmbătă un examen – primul pe care l-am căzut de când sunt student – iar acum bursa mi-e în pericol de-a merge după Saddam şi o să mă uit şi eu pe YouTube să o văd live, căzând secerată de subiectul 2 de teorie. Şi cauza a fost o greşeală mică de cu o săptămână înainte, la o altă materie. Atât a trebuit însă, să dau drumul la prima piesă de domino. Restul a urmat aşa cum zicea David: “din biruinţă în biruinţă”, într-un lanţ al slăbiciunilor, fără Andrei Gheorghe.

“Nimic întinat nu va intra în Împăraţia lui Dumnezeu.” De aceea trebuie ca fiecare subiect să fie făcut peste nota 5. Nu unul de 10 şi altul de 1. Fiindcă ea, mântuirea nu e o medie a faptelor bune cu a celor rele, într-o logică contabilă pozitivă. Fiindcă un 9 la cântat în cor, cu un 5 la fapte şi 4 la credinţă face 4, nu 6. Iar prezentarea a doua nu există.

Avem nevoie de sesiuni în viaţă şi le vom trece cu ajutorul lui Dumnezeu. “Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate”. Dacă din când în când trecem prin încercări, printr-un cuptor, e ca să ieşim « aur curaţit prin foc ».
Şi acuma ce nu zic studenţii niciodată: ”Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”.


Florin Petrescu

Sursa:http://www.ciresarii.ro/new/editorial.php