Istoria vietii lui Iosif - Planul lui Dumnezeu pentru viata ta

Planul lui Dumnezeu cu viata ta: O extraordinara si ziditoare prezentare a vietii lui Iosif si a lectiilor pe care noi tinerii le putem invata pentru a trai o viata sfanta si glorioasa pentru si prin puterea lui Dumnezeu , expunere realizata de Dumnezeu prin pastorul Paul Negrut in ciclul de predici:
Planul lui Dumnezeu cu omul: Istoria vietii lui Iosif

http://www.resursecrestine.ro/predici-audio/Paul%20Negrut/Planul%20lui%20Dumnezeu%20cu%20omul%20-%20Istoria%20lui%20Iosif.htm

:)

MARILE ADEVĂRURI, TRANSMISE DIN TATĂ ÎN FIU

[Împăratul] l-a pus [pe Iosif] domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.” (Ps. 105,21.22)

În copilărie, Iosif fusese învăţat să Îl iubească pe Dumnezeu şi să se teamă de El. De multe ori, când se afla în cortul tatălui său, sub cerul Siriei, auzise despre vedenia din timpul nopţii de la Betel, despre scara care se întindea între cer şi pământ, despre îngerii care urcau şi coborau şi despre Cel care i S-a descoperit lui Iacov de pe tronul de sus. Auzise despre lupta care a avut loc lângă Iaboc, când, renunţând la păcatele lui îndrăgite, Iacov a biruit şi a primit titlul de domnitor împreună cu Dumnezeu.

Ca tânăr păstor, având grijă de turma tatălui său, viaţa curată şi simplă a lui Iosif favorizase dezvoltarea puterii lui fizice şi mintale. Prin comuniunea cu Dumnezeu prin intermediul naturii şi prin studiul marilor adevăruri transmise şi încredinţate cu sfinţenie din tată în fiu, el a dobândit o minte puternică şi o principialitate solidă.

Când a trecut prin criza vieţii, când a făcut acea călătorie cumplită, dinspre casa natală din Canaan spre sclavia care îl aştepta în Egipt, privind pentru ultima dată către dealurile după care se ascundeau corturile rudelor lui, Iosif şi-a amintit de Dumnezeul tatălui său. Şi-a amintit lecţiile pe care le primise în copilărie şi sufletul lui a luat cu emoţie hotărârea de a rămâne credincios – de a acţiona mereu ca un supus al Împăratului cerului.

În timpul vieţii lui amare, petrecute ca străin şi sclav, în mijlocul scenelor şi zgomotului viciului şi al ademenirilor închinării păgâne, o închinare înveş¬mântată în toată frumuseţea bogăţiei, a culturii şi a pompei regale, Iosif a rămas statornic. El învăţase lecţia ascultării de datorie. Credincioşia în orice poziţie socială, de la cea mai umilă până la cea mai înaltă, i-a deprins fiecare capacitate pentru cea mai înaltă slujire.

Când a fost chemat la curtea lui Faraon, Egiptul era cea mai puternică naţiune. Era fără egal în ceea ce priveşte civilizaţia, arta şi educaţia. Iosif s-a îngrijit de treburile împărăţiei într-o perioadă de mari dificultăţi şi pericole; şi a făcut acest lucru într-un mod în care a câştigat încrederea împăratului şi a poporului. Faraon „l-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea”. […]

Loialitatea faţă de Dumnezeu, credinţa în Cel nevăzut, a fost ancora lui Iosif. În aceasta a constat puterea lui.
„Mâinile lui au fost întărite De mâinile puternicului lui Iacov”. […]
Iosif şi Daniel s-au dovedit a fi credincioşi principiului pe care l-au învăţat în copilărie, credincioşi Celui pe care Îl reprezentau. – Educaţie, pag. 52-57

sursa: http://devotional.viatasisanatate.ro/2009-06-27/marile-adevaruri-transmise-din-tata-in-fiu.html

Orarul divin

Singurul lucru esential care merita sa fie urmarit si realizat in aceasta lume este sa faci voia lui DUMNEZEU si sa aduci la indeplinire planul pe care il are DUMNEZEU cu tine. Daca se face voia lui DUMNEZEU, cunoscuta sau nu , daca se implineste planul Sau, fie ca este vizibil si usor de inteles, fie ca este ascuns si neinteles, atunci toate celelalte lucruri vor merge de la sine.

Cel care implineste planul lui DUMNEZEU si face voia SA asteapta fara ingrijorare si fara nerabdare TIMPUL ALES DE DUMNEZEU si isi indeplineste datoria care ii este clar prezentata pentru fiecare ora care trece. Fara sa stie planul lui DUMNEZEU pentru el sau timpul ales de DUMNEZEU pentru ca acest plan sa fie dus la indeplinire, Iosif a ajuns sa invete suprema lectie de a lasa totul in mainile puternice ale lui DUMNEZEU si de a accepta o supunere totala, de bunavoie si activa, fata de vointa atotstiutoare a CELUI VESNIC.

[...] o lectie pe care sa o tinem minte pentru totdeauna, si anume aceea ca nu poate exista nici o situatie, indiferent cat de disperata ar parea, din care DUMNEZEU sa nune poata scoate imediat cu bine.

Nu exista nici o stare si niciun complex de imprejurari in care oamenii sau diavolii sa ne arunce si care sa fie mai presus de posibilitatea TATALUI NOSTRU CERESC de a interveni. Sa nu ingaduim ca circumstantele nefavorabile, indiferent cat de complicate si chiar imporsibile ar parea, sa ne faca sa credem ca DUMNEZEU Si-a poierdut capacitatea de a ne ajuta, de a ne aduce izbavirea, de ane schimba robia deznadajduita intr-o glorioasa voctorie.

Atunci cand vine TIMPUL ALES DE DUMNEZEU, EL POATE FACE SA DISPARA ORICE DIFICULTATE. Poate sa indeparteze orice bariera. NIMIC, in mod literal NIMIC, nu poate sa stea in calea planurilor Sale si a implinirii vointei Sale. Iar interventia lui DUMNEZEU pentru completa schimbare a circumstantelor vietii poate sa vina intr-o clipa.

Nu conteaza ca tu nu vezi nicio cale de iesire din starea complet deznadajduita in care te afli. DUMNEZEU vede ceea ce tu nu poti vedea. Poti sa intri singur sau sa fi impins de altii in mari necazuri, in dificultati ce par insurmontabile. Acestea pot fi reprezentate de pierderea cuiva drag, de anumite circumstante jenante sau de evenimente dezastruoase. Poti ajunge sa carezi ca situatia ta este fara speranta si sa nu mai vezi nicio cale de scapaare.

Atunci cand vin astfel de momente in viata ta, nu-ti pierde increderea in DUMNEZEU pentru CARE nimic nu este imposibil, nici macar atunci cand orice ajutor omenesc te-a dezamagit. Mana Lui nu este niciodata prea scurta ca sa te poata salva, nici urechea LUi prea departe ca sa te poata auzi. Cea mai disperata situatie a ta poate fi cu usurinta ocazia Lui favorabila. El nu ramane niciodata fara cai si fara mijloace prin care sa-Si duca la indeplinire planurile pline de har.


Pasaje preluate din cartea: "DUMNEZEU a trimis un om" - de Carlyle B. Haynes

Bloom Bloom and you grow

In mainile lui Dumnezeu

Cu siguranta ca il insotim pe Iosif cu compasiunea noastra in timp ce este vandut ca rob, umilit si, mai tarziu, aruncat in lanturi si uitat. Dar nu ar trebui sa pierdem din vedere faptul ca, daca la vremea aceea mila omeneasca l-ar fi salvat si l-ar fi crutat de la rusine, umilinta si robie, atunci gloriosul final care a urmat, cu toate binecuvantarile si avantajele pe care le-a adus el pentru oamenii din toate veacurile, ar fi fost pierdut.

Cu toate acestea, Iosif nu a facut niciun efort sa scape. S-a lasat in mainile Domnului. El credea ca Dumnezeu este la carma, chiar daca nu putea intelege directia in care il conducea. Dumnezeu avea sa "poarte de grija".


Avea sa se ingrijeasca de toate lucrurile . El facuse intotdeauna lucrul acesta pentru inaintasii lui . Avea sa-l faca si acum. Nu daduse gres niciodata. Nu avea sa dea gres nici acum.

Iosif avea sa lase totul in mana lui Dumnezeu. El credea, si credea bine, ca se afla sub protectia lui Iehova. A acceptat situatia in care se gasea, asa cum fusese ingaduita de Domnul. In consecinta, s-a adaptat noilor conditii cu un spirit de multumire si implinind de bunavoie si cu tot ceea ce depindea de el ceea ce i se cerea sa faca.


Aceasta atitudine l-a determinat pe stapanul lui sa aiba incredere in el. Nu a trecut mult pana cand Potifar si-a dat seama ca era in avantajul lui sa aseze din ce in ce mai multe responsabilitati in mainile acestui sclav harnic si priceput.

In cele din urma, el nu i-a mai retinut nimic, incredintandu-si toata casa si toate bunurile in grija lui Iosif. "Egipteanul a lasat pe mainile lui Iosif tot ce avea."

Ca rezultat al resemnarii cu propria soarta, ca venind de la Domnul, in fata lui Iosif s-au deschis oportunitati pretioaseprin promovarea lui in postul de administrator al casei lui Potifar.

Daca fusese voia lui Dumnezeu ca el sa fie sclav, era hotarat sa fie multumit cu nimic mai putin decat sa fie cel mai bun sclav. Tot ce ii cerea aceasta pozitie avea sa faca din toata inima si cu toate puterile, ca pentru Domnul.

Acesta este spiritul care poate transforma chiar si sclavia intr-o oportunitate de progres si de prosperitate.

Omul care intampina experientele vietii in acest spirit nu poate fi tinut in stare de subjugare. Nenorocirile, dezamagirile si nedreptatile sunt transformate in trepte catre mai sus.

Omul care are un astfel de spirit invata cel mai pretios secret al vietii. In scoala din casa lui Potifar si in experienta temnitei, care i-a urmat, Iosif a invatat cum sa fie prim-ministru al celui mai mare imperiu al lumii.

Mai mult decat atat, el a invatat cum sa intampine nedreptatea, rautatea, cruzimea, tratamentul inuman si ispita astfel incat acestea sa nu-i faca niciun rau; cum sa-si pastreze inima buna si blanda, cum sa-si pastreze mintea clara, cum sa-si pastreze spiritul curajos si puternic si cum sa-si pastreze credinta in Dumnezeu curata si stralucitoare.

O scoala care asigura o asemenea educatie este de cea mai mare valoare. Iosif trebuie sa fi pastrat mereu dupa aceea, in inima lui, un simtamant de apreciere pentru aceasta "alma mater" de care avusese parte.





("Dumnezeu a trimis un om "- Carlyle B. Haynes)