Renunt la perfectionism!

Ieri,18 ianuarie 2008, am luat decizia sa renunt la gandirea perfectionista si am ales sa ma bucur de viata asa cum este ea, asa , cu imperfectiunile ei.

Ma voi amuza si voi rade de imperfectiunile mele si voi lasa puterea lui Dumnezeu sa se manifeste in imperfectiunile si slabiciunile mele.

Voi incerca sa fac tot ce pot cat pot, dar nu imposibilul si mai ales nu ma voi stresa pentru asta.

Voi zambi atunci cand voi gresi si nu-l voi mai lua in cercetare amanuntita pe cel/cea cu care interactionez.

Voi privi in sus contempland marimea, gloria, maretia lui Dumnezeu cum evidentiaza tot mai mult micimea mea, alegand sa cultiv in relatiile cu ceilalti smerenia, sa ii privesc pe fiecare ca avand un pret deosebit.

Voi incerca nu sa atac, sa critic, sa ranesc ci sa inalt valoarea celuilalt, eu sa slujesc , sa scot in evidenta calitatile si sa incurajez dezvoltarea abilitatilor persoanei in cauza.

Pe terenul acesta al imperfectiunii voi cultiva seminte cu valoare si rod vesnic: voi cauta sa cresc mereu acesti samburi pentru ca Dumnezeu sa-si culeaga gloria iar Numele Lui sa-I fie inaltat si de pe urma mosioarei inimii mele.

Iar atunci cand voi fi pentru totdeauna in prezenta Celui Preainalt voi primi desavarsirea (perfectiunea) atat de mult dorita aici pe pamant dar nu va mai conta, pentru ca satisfactia, bucuria si desfatarea mea deplina va fi El si in El.