Hugh Ross - Creation as Science

MORE AT ATHEISTNATION.NET

Aşadar, omule, oricine ai fi tu...

Romani 2:1 Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

Romani 2:2 Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.

Romani 2:3 Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

Romani 2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Romani 2:5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Romani 2:6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Romani 2:7 Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

Romani 2:8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Romani 2:9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Romani 2:10 Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Romani 2:11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Romani 2:12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.

Romani 2:13 Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

Romani 2:14 Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

Romani 2:15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

Romani 2:16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Romani 2:17 Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

Romani 2:18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

Romani 2:19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

Romani 2:20 povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -

Romani 2:21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: "Să nu furi", furi?

Romani 2:22 Tu care zici: "Să nu preacurveşti", preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

Romani 2:23 Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

Romani 2:24 Căci "din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri", după cum este scris.

Romani 2:25 Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

Romani 2:26 Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

Romani 2:27 Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

Romani 2:28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

Romani 2:29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Point Of Grace - You Are Good

Epistola lui Pavel către Romani

Capitolul I

1. Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2. pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,
4. iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
5. prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,
6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.


7. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

8. Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.
9. Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele
10. şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.

11. Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,
12. sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu.

13. Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum.
14. Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.
15. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

22. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23. şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27. tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire,
de curvie,
de viclenie,
de lăcomie,
de răutate;
plini de pizmă,
de ucidere,
de ceartă,
de înşelăciune,
de porniri răutăcioase;

sunt şoptitori,
30. bârfitori,
urâtori de Dumnezeu,
obraznici,
trufaşi,
lăudăroşi,
născocitori de rele,
neascultători de părinţi,
31. fără pricepere,
călcători de cuvânt,
fără dragoste firească,
neînduplecaţi,
fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Responsabilitate

David a zis lui Natan: "Am pacatuit impotriva Domnului" (2 Sam. 12:13)


Am observat ca multi din batranii pe care i-am cunoscut, nu stiu sa spuna: "Te rog iarta-ma". Am gresit! Desi i-am surprins in fata faptului implinit, tot nu admit ca sunt gresiti. Sunt ca si copii care isi acopera raul facut cu o minciuna ca sa scape de pedeapsa. A ne recunoaste pacatul sau vina este lucrul cel mai greu de pe fata pamantului, uneori. Mi-aduc aminte cand eu a trebuit sa-mi cer iertare de la sotul meu pentru intaia oara.

De ce este oare asa de greu lucrul acesta? Din cauza ca atunci firea pamanteasca care este foarte mandra din nastere sufera o lovitura de moarte, A-ti cere iertare inseamna sa te umilesti, sa accepti ca esti gresit, si sa dai la moarte eul tau pacatos.
Imparatul David, se vede ca nu a avut dificultate in a admite ca a pacatuit. El insusi a pronuntat o sentinta aspra asupra celui din pilda spusa de Natan, fara sa banuiasca ca era vorba de el. Cand adevarul din pilda a fost descoperit si cel vinovat era el, David si-a luat reponsabilitatea pentru faptele lui si a acceptat tot ce Dumnezeu a trimis in viata lui fara ca sa murmure.



Ani mai tarziu, fiul lui, Solomon scrie in Proverbe 28:13, inspirat din experienta parintilor lui: "Cine isi ascunde greselile nu propasesate, dar cine le martuirseste si se lasa de ele, capata indurare". Cine isi marturiseste pacatul, fie inaintea oamenilor fie inaintea lui Dumnezeu, propaseste, creste in cele spirituale. Capata iertarea si indurarea lui Dumnezeu si pacea inimii. Dar cine nu-si marturiseste pacatul, crestin fiind, cresterea lui spirituala stagneaza si poate merge din rau in mai rau. Oare caderea imparatului Saul nu a fost din cauza ca a actionat iresponsabil? La fel si imparatul Ozia, care s-a umplut de lepra din cauza ca si-a asumat dreptul de a tamaia si cand a fost atentionat ca a lucrat in mod iresponsabil.

Cand Dumnezeu ne pune in pozitii privilegiate, de privilegiu este atasata si responsabilitatea de a lucra dupa regulile divine. Cine este iresponsabil, ca Adam si Eva, vor gasi totdeauna pe altcineva ca sa blameze sau sa se scuze pentru actiunile lor. Dumnezeu ne-a incredintat sanatate, vedere, picioare sa umblam, intelepciune, si atatea alte haruri si binecuvantari. Ele ne-au fost date ca sa le folosim in slujba Lui. Noi trebuie sa stim ca raspundem in fata lui Hristos de tot ce am primit si am folosit in mod egoist ca si de ceea ce am facut ca lucrarea Lui sa progreseze. Noi trebuie sa ne asumam raspunderea pentru faptele noastre. Nu ne foloseste la nimic sa le scuzam, caci ceea ce scuzam acum s-ar putea sa ne acuze in fata judecatii divine.


Raspunzi in fata lui Hristos de tot ce faci, sau n-ai facut, de orice pas fara folos, de orice timp si har pierdut. De orice pas fara folos, de orice gand necredincios, de tot ce n-ai crescut frumos, raspunzi in fata lui Hristos. Raspunzi in fata lui Hristos de tot ce n-ai avut curat, de tot ce n-ai crescut frumos, de tot ce-ai dat sau ce n-ai dat. Raspunzi in fata lui Hristos acum si-n veci ai sa raspunzi. - O, de-ai fi numai credincios in tot ce-arati si-n tot ce-ascunzi. (Traian Dorz)

Doamne, ajuta-ma sa inteleg si sa nu uit ca trebuie sa-ti dau socoteala de tot ce mi-ai incredintat, Amin.

Sursa: resursecrestine.ro